Pentru a crește trebuie să continuăm să punem întrebări
sâmbătă, 31 mai
„Isus le-a zis: «Vă voi pune și Eu o întrebare.»” (Matei 21:24)
Isus răspundea adesea la o întrebare cu o altă întrebare. Când a fost întrebat despre plata taxelor „I-au adus un ban, și Isus i-a întrebat: «Chipul acesta și slovele scrise pe el ale cui sunt?» «Ale Cezarului», I-au răspuns ei. Atunci, Isus le-a zis: «Dați dar Cezarului ce este al Cezarului, și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu»” (Marcu 12:16-17).
Pare că ne este teamă să punem întrebări și ne este teamă să răspundem la ele. Dar Dumnezeu preferă să primească o întrebare sinceră, născută din smerenie, decât o rugăciune nesinceră, născută din mândrie. Trebuie să fim sinceri cu Dumnezeu și unii cu alții. Dacă nu vorbim despre problemele reale cu care se confruntă oamenii, ne vom pierde vocea profetică. Când oamenii ne întreabă: „Cine este Dumnezeu? Cine sunt eu? Care este adevăratul scop al vieții mele?”, nu se vor mulțumi cu răspunsuri ușoare sau clișee pe care le-am cules de-a lungul timpului. Dumnezeu nu este intimidat de aceste întrebări. El le iubește. Precum părintele unui copil curios, Dumnezeu râde uneori de întrebările noastre. Dar întotdeauna le primește cu bucurie.
Biserica ar trebui să fie un loc sigur unde oamenii pot pune întrebări periculoase. Dar prea adesea ne facem vinovați de faptul că răspundem la întrebări pe care nu le pune nimeni. Ar trebui să provocăm status quo-ul, dar prea adesea ne facem vinovați de faptul că îl apărăm. Și totuși, ce-ar fi dacă am înceta să mai oferim cu forța răspunsuri și am învăța să stârnim curiozitatea primordială în bisericile noastre? Curiozitatea noastră față de Dumnezeu este cea care alimentează dorința insațiabilă de a-L cunoaște. Așadar, să continuăm să punem întrebări și să îi încurajăm pe ceilalți să facă același lucru.
Ajută publicația Mesajul de azi să ajungă la cât mai mulți oameni cu mesajele Domnului!
Click aici ca să vezi cum!
