Folosește-ți darurile pentru a sluji altora
vineri, 17 aprilie
„Căci lui Dumnezeu nu-I pare rău de darurile și de chemarea făcută.” (Romani 11:29)
Când Dumnezeu ne dăruiește un dar spiritual, El nu-l ia înapoi. „Căci lui Dumnezeu nu-I pare rău de darurile și de chemarea făcută”. Și dacă Dumnezeu nu o face, nici noi nu ar trebui să o facem! Pavel a scris: „Dacă un om ar cădea deodată în vreo greșeală, voi, care sunteți duhovnicești, să-l ridicați cu duhul blândeții. Și ia seama la tine însuți ca să nu fii ispitit și tu. Purtați-vă sarcinile unii altora și veți împlini astfel legea lui Hristos. Dacă vreunul crede că este ceva, măcar că nu este nimic, se înșală singur” (Galateni 6:1-3). Când un frate sau o soră în Hristos se abate de la calea cea dreaptă, ne spune Biblia ce avem de făcut: să-i confruntăm cu dragoste, să-i corectăm, să-i sfătuim cu blândețe și să-i acoperim.
Biblia spune: „Dragostea acoperă o sumedenie de păcate” (1 Petru 4:8). Cuvântul „acoperă” nu înseamnă „ascunde”; înseamnă să oferi un loc de adăpost și de restaurare unde un om poate fi vindecat. Este restaurarea cuiva uneori dificilă? Da, mai ales dacă a rănit pe alții și a adus rușine familiei lui Dumnezeu. Dar asta este ideea... El este în continuare parte din familia noastră spirituală!
Lumea ne urmărește să vadă cum gestionăm o astfel situație. Dacă îi alungăm pe cei care se poticnesc, de ce ar apela lumea la noi pentru ajutor? Isus a vindecat un orb frecându-i ochii cu lut și spunându-i să meargă să se spele în bazinul Siloam. Cât de departe era bazinul? Nu știm. Dar el avea nevoie de cineva care să-l țină de mână și să meargă cu el până când ajungea acolo și își recăpăta vederea. Și asta este ceea ce suntem chemați să facem și noi.
