Să respectăm faptul că suntem diferiți
miercuri, 8 aprilie
„Să urmărim lucrurile care duc la pacea și zidirea noastră.” (Romani 14:19)
Pavel nu ceda niciun centimetru când venea vorba de adevărurile centrale ale Scripturii. Dar, atunci când venea vorba de tradiții, opinii și preferințe personale, el spunea: „Fiecare să fie deplin încredințat în mintea lui” (v. 5).
Sub legea lui Moise, circumcizia era considerată echivalentă cu încheierea unui legământ între tine și Dumnezeu. Prin urmare, când credincioșii din neamuri s-au alăturat Bisericii din Noul Testament, credincioșii evrei au insistat că și ei trebuie să fie circumciși. Și nu erau bebeluși, ci adulți! Erau sinceri acești credincioși evrei? Absolut. Dar erau sincer induși în eroare. Când această problemă a amenințat să divizeze Biserica, apostolii s-au întâlnit la Ierusalim, s-au rugat și au emis următoarea opinie: „S-a părut nimerit Duhului Sfânt și nouă să nu mai punem peste voi nicio altă greutate decât ceea ce trebuie” (Faptele Apostolilor 15:28).
Ori de câte ori o tradiție sau o preferință personală dobândește aceeași autoritate ca a Cuvântului lui Dumnezeu, înseamnă că am mers prea departe.
Întrebare: te-ai supărat pe cineva care nu este de acord cu tine într-un punct neesențial al doctrinei? Ai criticat pe cineva a cărui opinie este diferită de a ta? Poate că, insistând asupra listei tale de lucruri permise și interzise, ai uitat cel mai important lucru de pe lista lui Dumnezeu: să arătăm dragoste. Isus a spus: „Prin aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei, dacă veți avea dragoste unii pentru alții” (Ioan 13:35). Inimile noastre pot fi în unitate chiar și atunci când mințile noastre nu sunt în acord. Putem merge mână în mână, chiar și atunci când nu suntem de acord. Așa cum spun adesea teologii: „În lucrurile esențiale, unitate. În toate lucrurile, dragoste!”
