Efeseni 4:17-6:24

Îmbrăcaţi cu omul cel nou

¹⁷ Aşadar, vă spun aceasta şi depun mărturie în Domnul: nu mai trăiţi ca păgânii, în deşertăciunea gândirii lor! ¹⁸ Ei au mintea întunecată şi sunt despărţiţi de viaţa lui Dumnezeu datorită lipsei lor de cunoaştere, care este o urmare a împietririi lor. ¹⁹ Ei nu mai au ruşine; s-au dedat depravării, trăind cu lăcomie în toate necurăţiile. ²⁰ Dar voi nu aşa L-aţi cunoscut pe Cristos! ²¹ Cu siguranţă, aţi auzit despre El şi, ca urmaşi ai Lui, aţi fost învăţaţi adevărul care este în Isus. ²² Aţi fost învăţaţi, în ce priveşte felul vostru de viaţă din trecut, să vă dezbrăcaţi de omul cel vechi, care se perverteşte după poftele înşelătoare, ²³ să vă înnoiţi în atitudinea minţii voastre ²⁴ şi să vă îmbrăcaţi cu omul cel nou, care este creat după chipul lui Dumnezeu, în dreptatea şi sfinţenia care vin din adevăr.

²⁵ Aşadar, lăsaţi-vă de minciună şi „fiecare să spună semenului său adevărul“, pentru că suntem mădulare unii altora. ²⁶ „Mâniaţi-vă şi nu păcătuiţi!“ Nu lăsaţi să apună soarele peste mânia voastră! ²⁷ Nu daţi ocazie diavolului! ²⁸ Cel care a furat, să nu mai fure, ci mai degrabă să lucreze, ca să-şi câştige existenţa în mod cinstit şi să-l poată ajuta pe cel ce este în nevoie. ²⁹ Să nu vă iasă din gură nici un cuvânt stricat, ci numai ceea ce este folositor pentru zidire, după cum este nevoie, ca să dea har celor care-l aud. ³⁰ Să nu-L întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin Care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării! ³¹ Orice amărăciune, mânie, furie, ţipăt şi blasfemie şi orice răutate să piară dintre voi! ³² În schimb, fiţi buni unii cu alţii, plini de compasiune, iertându-vă unii pe alţii, aşa cum v-a iertat şi Dumnezeu, în Cristos.

5 Aşadar, fiţi imitatori ai lui Dumnezeu ca nişte copii preaiubiţi ² şi trăiţi în dragoste, aşa cum şi Cristos ne-a iubit şi S-a dat pe Sine pentru noi, ca un dar şi ca o jertfă de o aromă plăcută lui Dumnezeu. ³ Însă desfrâul şi necurăţia de orice fel sau lăcomia nici n-ar trebui să fie pomenite între voi, aşa cum se cuvine sfinţilor! ⁴ De asemenea, gesturile neruşinate, vorbirea nesăbuită sau glumele murdare nu sunt potrivite, ci mai degrabă mulţumirile. ⁵ Să ştiţi sigur că nici un om desfrânat sau necurat sau lacom, care este un idolatru, n-are parte de moştenire în Împărăţia lui Cristos şi a lui Dumnezeu.

⁶ Nimeni să nu vă înşele cu vorbe goale, căci datorită acestor lucruri vine mânia lui Dumnezeu peste cei neascultători. ⁷ Aşadar, nu vă asociaţi cu ei! ⁸ Odată eraţi întuneric, dar acum, în Domnul, sunteţi lumină. Trăiţi ca nişte copii ai luminii. ⁹ Iar rodul luminii este găsit în tot ce este bun, drept şi adevărat. ¹⁰ Căutaţi să descoperiţi ceea ce-I este plăcut Domnului. ¹¹ Nu luaţi parte la faptele nefolositoare ale întunericului, ci mai degrabă demascaţi-le, ¹² căci este ruşinos şi numai să vorbim despre lucrurile pe care le fac ei în ascuns. ¹³ Tot ce este demascat de lumină devine vizibil, ¹⁴ pentru că lumina face ca totul să se vadă clar. De aceea se spune:

„Trezeşte-te, tu, care dormi,    învie din morţi,        iar Cristos te va lumina!“

¹⁵ Fiţi atenţi deci cum trăiţi – nu ca nişte neînţelepţi, ci ca nişte înţelepţi. ¹⁶ Folosiţi orice ocazie pe care o aveţi, pentru că zilele sunt rele. ¹⁷ Nu fiţi neînţelepţi, ci înţelegeţi care este voia Domnului. ¹⁸ Nu vă îmbătaţi cu vin, căci aceasta duce la destrăbălare, ci fiţi plini de Duh. ¹⁹ Vorbiţi între voi cu psalmi, imnuri şi cântece duhovniceşti, cântând şi lăudându-L pe Domnul în inima voastră. ²⁰ Mulţumiţi întotdeauna pentru toate lui Dumnezeu Tatăl, în Numele Domnului nostru Isus Cristos.

²¹ Supuneţi-vă unii altora, în frică de Cristos.

Îndemnuri privind relaţiile din casa creştinului

²² Soţiilor, supuneţi-vă soţilor voştri ca Domnului, ²³ pentru că soţul este capul soţiei, aşa cum Cristos este capul Bisericii, trupul al cărui Mântuitor este El. ²⁴ Şi, aşa cum Biserica I se supune lui Cristos, la fel şi soţiile trebuie să li se supună soţilor lor în toate. ²⁵ Soţilor, iubiţi-vă soţiile aşa cum Şi-a iubit Cristos Biserica! El S-a dat pe Sine pentru ea, ²⁶ ca s-o sfinţească curăţind-o prin spălarea cu apă, prin Cuvânt, ²⁷ pentru a Şi-o înfăţişa în toată slava, fără pată, zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă şi fără cusur. ²⁸ La fel trebuie să-şi iubească şi soţii soţiile, şi anume ca pe trupurile lor. Cel care-şi iubeşte soţia se iubeşte pe sine. ²⁹ Fiindcă nimeni nu şi-a urât vreodată trupul, ci îl hrăneşte şi are grijă de el, aşa cum face şi Cristos pentru Biserică. ³⁰ Căci noi suntem mădulare ale trupului Său, („carne din carnea Lui şi os din oasele Lui“). ³¹ „De aceea bărbatul îşi va lăsa tatăl şi mama şi se va uni cu soţia lui, iar cei doi vor deveni un singur trup.“ ³² Taina acesta este mare – mă refer la Cristos şi la Biserică. ³³ Totuşi, fiecare dintre voi trebuie să-şi iubească soţia ca pe sine însuşi, iar soţia să-şi respecte soţul.

6 Copiilor, ascultaţi în Domnul de părinţii voştri, pentru că aşa este drept! ² „Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta!“ este prima poruncă însoţită de o promisiune, şi anume: ³ „pentru ca să-ţi meargă bine şi să trăieşti mult timp în ţară!“ ⁴ Părinţilor, nu vă provocaţi copiii la mânie, ci creşteţi-i în disciplina şi învăţătura Domnului!

⁵ Sclavilor, ascultaţi de stăpânii voştri pământeşti cu frică şi cutremur, cu o inimă sinceră, aşa cum ascultaţi de Cristos, ⁶ nu doar când sunteţi văzuţi de ei, ca nişte oameni care caută să placă altora, ci ca nişte slujitori ai lui Cristos, făcând din suflet voia lui Dumnezeu. ⁷ Slujiţi cu râvnă, ca şi cum aţi sluji Domnului, nu unor oameni, ⁸ ştiind că fiecare, dacă face ceea ce este bine, va primi la fel de la Domnul, fie că este sclav, fie că este om liber. ⁹ Stăpânilor, faceţi-le şi voi la fel! Nu ameninţaţi, ştiind că Domnul lor şi al vostru este în ceruri şi înaintea Lui nu este părtinire!

Armura lui Dumnezeu

¹⁰ În cele din urmă, întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui. ¹¹ Îmbrăcaţi toată armura pe care v-o dă Dumnezeu, ca să puteţi rezista uneltirilor diavolului. ¹² Căci noi nu luptăm împotriva cărnii şi a sângelui, ci împotriva stăpânirilor, a autorităţilor şi a puterilor acestui veac întunecat, împotriva duhurilor rele din locurile cereşti. ¹³ De aceea, luaţi toată armura lui Dumnezeu, ca să puteţi rezista în ziua cea rea şi, după ce aţi făcut totul, să rămâneţi în picioare. ¹⁴ Aşadar, ţineţi-vă tari, având mijlocul încins cu adevărul, fiind îmbrăcaţi cu platoşa dreptăţii ¹⁵ şi încălţaţi cu râvna Evangheliei păcii. ¹⁶ Pe lângă acestea, luaţi scutul credinţei cu care veţi stinge toate săgeţile aprinse ale celui rău. ¹⁷ Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu. ¹⁸ Rugaţi-vă întotdeauna în Duhul, cu tot felul de rugăciuni şi cereri. Vegheaţi la aceasta cu toată stăruinţa şi rugăciunea pentru toţi sfinţii. ¹⁹ Rugaţi-vă, de asemenea, şi pentru mine, pentru ca, atunci când vorbesc, să mi se dea cuvânt, ca să fac cunoscută cu îndrăzneală taina Evangheliei, ²⁰ al cărei ambasador în lanţuri sunt! Rugaţi-vă s-o pot vesti cu îndrăzneală, aşa cum trebuie.

Salutări finale

²¹ Ca să ştiţi şi voi cum sunt şi ce fac, Tihicus vă va spune totul; el este un frate preaiubit şi un slujitor credincios în Domnul. ²² L-am trimis la voi ca să cunoaşteţi împrejurările în care ne aflăm şi ca să vă încurajeze inimile.

²³ Pace, fraţilor, dragoste şi credinţă de la Dumnezeu şi de la Domnul Isus Cristos! ²⁴ Harul să fie cu toţi cei care-L iubesc cu o dragoste nemuritoare pe Domnul nostru Isus Cristos! (Amin.)

Matei 26:57-75

Isus înaintea Sinedriului

⁵⁷ Atunci cei ce L-au arestat pe Isus L-au dus la Caiafa, marele preot, unde erau adunaţi cărturarii şi bătrânii. ⁵⁸ Petru L-a urmat de la distanţă până la curtea marelui preot. A intrat înăuntru şi s-a aşezat împreună cu gărzile, ca să vadă care va fi sfârşitul.

⁵⁹ Conducătorii preoţilor şi întregul Sinedriu căutau vreo mărturie falsă împotriva lui Isus, ca să-L poată condamna la moarte, ⁶⁰ dar n-au găsit niciuna, deşi veniseră mulţi martori mincinoşi. La urmă, au venit doi ⁶¹ care au spus: „Acesta a zis: «Eu pot să dărâm Templul lui Dumnezeu şi să-l reconstruiesc în trei zile!»“

⁶² Marele preot s-a ridicat şi L-a întrebat:

– Nu răspunzi nimic la ce mărturisesc aceştia împotriva Ta?

⁶³ Dar Isus tăcea.

Marele preot i-a zis:

– Te pun sub jurământ în faţa Dumnezeului celui Viu să ne spui dacă Tu eşti Cristosul, Fiul lui Dumnezeu!

⁶⁴ Isus i-a răspuns:

– Este aşa cum spui. Dar vă spun că,

de acum încolo, Îl veţi vedea pe Fiul Omului    şezând la dreapta Puterii        şi venind pe norii cerului!

⁶⁵ Atunci marele preot şi-a sfâşiat hainele şi a zis:

– A blasfemiat! Ce nevoie mai avem de martori?! Iată, acum aţi auzit blasfemia! ⁶⁶ Ce părere aveţi?

Ei au răspuns:

– Este vinovat şi vrednic de moarte!

⁶⁷ Atunci L-au scuipat în faţă şi L-au lovit. Unii L-au pălmuit, ⁶⁸ zicând: „Profeţeşte-ne, Cristoase, cine este cel ce Te-a lovit?“

Lepădarea lui Petru

⁶⁹ Petru stătea afară, în curte. A venit la el o slujnică şi i-a zis:

– Şi tu erai cu Isus, galileeanul!

⁷⁰ Însă el s-a lepădat înaintea tuturor, zicând:

– Nu ştiu despre ce vorbeşti.

⁷¹ Când s-a îndreptat spre poartă, l-a văzut o altă slujnică, care le-a zis celor de acolo:

– Acesta era cu Isus din Nazaret!

⁷² El s-a lepădat din nou, spunând cu jurământ:

– Nu-L cunosc pe Acest Om!

⁷³ După puţin timp însă cei ce stăteau acolo au venit şi i-au zis lui Petru:

– Cu siguranţă şi tu eşti unul dintre ei, căci te dă de gol accentul!

⁷⁴ Atunci el a început să se blesteme şi să jure, zicând:

– Nu-L cunosc pe Acest Om!

Şi imediat a cântat cocoşul. ⁷⁵ Atunci Petru şi-a adus aminte cuvântul pe care i-l spusese Isus: „Înainte de cântatul cocoşului, te vei lepăda de Mine de trei ori!“ Şi a ieşit afară şi a plâns cu amar.

Proverbe 18:13-16

¹³ Cine răspunde fără să fi ascultat    face o prostie şi îşi atrage ruşinea.

¹⁴ Duhul omului îl încurajează când este bolnav,    dar cine poate sprijini un duh zdrobit?

¹⁵ Mintea celor cu discernământ dobândeşte cunoştinţă    şi urechea celor înţelepţi caută învăţătură.

¹⁶ Un dar deschide uşi celui ce îl oferă    şi-l duce înaintea celor mari.