1 Samuel 24-26

David îi cruţă viaţa lui Saul

24 Când Saul s-a întors de la urmărirea filistenilor a fost înştiinţat că David se află în pustia En-Ghedi. ² Atunci Saul a luat din tot Israelul trei mii de bărbaţi aleşi şi a plecat în căutarea lui David şi a oamenilor săi, la răsărit de Stâncile Ţapilor Sălbatici. ³ A ajuns la stânile de oi, care se aflau lângă drum; acolo se afla o peşteră, iar Saul a intrat în ea să-şi acopere picioarele. David şi oamenii lui se aflau la capătul peşterii. ⁴ Oamenii lui David i-au zis:

– Aceasta este ziua despre care ţi-a spus Domnul: „Eu îl voi da pe duşmanul tău în mâinile tale, iar tu îi vei face ce-ţi va plăcea.“

David s-a ridicat şi a tăiat pe furiş colţul mantiei lui Saul. ⁵ După aceea însă pe David l-a mustrat cugetul pentru că tăiase colţul mantiei lui Saul. ⁶ El le-a spus oamenilor săi:

– Să mă ferească Domnul să fac un asemenea lucru stăpânului meu, care este unsul Domnului, şi anume să îmi ridic mâna asupra lui. Doar este unsul Domnului!

⁷ Cu aceste cuvinte David i-a oprit pe oamenii săi şi nu i-a lăsat să-l atace pe Saul. Apoi Saul s-a sculat, a părăsit peştera şi şi-a continuat drumul. ⁸ După aceea s-a sculat şi David şi a ieşit din peşteră. El a strigat după Saul:

– O, rege, stăpânul meu!

Când Saul s-a uitat în urma sa, David s-a plecat cu faţa la pământ şi s-a închinat. ⁹ I-a spus lui Saul:

– De ce asculţi cuvintele oamenilor care spun că David doreşte să-ţi facă rău? ¹⁰ În ziua aceasta ochii tăi au văzut că Domnul te-a dat în mâna mea, chiar astăzi, în peşteră. Cineva a spus să te ucid, dar eu am avut milă de tine şi am hotărât să nu ridic mâna asupra stăpânului meu pentru că el este unsul Domnului. ¹¹ Priveşte, părintele meu, priveşte colţul mantiei tale în mâna mea. Prin faptul că am tăiat colţul mantiei tale şi nu te-am ucis, să înţelegi şi să recunoşti că nu sunt vinovat de răutate sau de răzvrătire şi că nu am păcătuit împotriva ta. Cu toate acestea, tu mă pândeşti ca să-mi iei viaţa. ¹² Domnul să judece între mine şi tine şi Domnul să mă răzbune faţă de tine. Mâna mea însă nu va fi împotriva ta. ¹³ Vorba vechiului proverb: „Răul de la cei răi iese.“ Mâna mea însă nu va fi împotriva ta. ¹⁴ După cine a ieşit regele lui Israel? Pe cine urmăreşti? Un câine mort? Un singur purice? ¹⁵ Domnul să fie judecător şi să judece între mine şi tine; să privească, să-mi susţină cauza şi să mă izbăvească din mâna ta!

¹⁶ Când David a terminat de spus aceste cuvinte lui Saul, acesta a zis:

–Tu eşti, cu adevărat, fiul meu David?

Apoi a plâns cu voce tare, ¹⁷ zicându-i lui David:

– Tu eşti mai drept decât mine, pentru că tu m-ai tratat bine, chiar dacă eu te-am tratat rău. ¹⁸ Astăzi ai dovedit bunătate faţă de mine pentru că, deşi Domnul mă dăduse în mâna ta, tu nu m-ai ucis. ¹⁹ Dacă un om îşi întâlneşte duşmanul, oare îi dă drumul cu bine? Domnul să-ţi răsplătească astăzi cu bine ceea ce ai făcut pentru mine! ²⁰ Acum, ştiu sigur că tu vei domni şi că tronul lui Israel va fi al tău! ²¹ Jură-mi pe Domnul dar că nu îi vei stârpi pe urmaşii mei după mine şi că nu îmi vei şterge numele din familia tatălui meu.

²² David i-a jurat lui Saul, după care Saul a plecat acasă. În timpul acesta David cu oamenii săi s-au suit spre fortăreaţă.

David, Nabal şi Abigail

25 Samuel murise. Tot Israelul s-a adunat şi l-a bocit, apoi l-au îngropat acasă la el, în Rama. După aceea, David a plecat în pustia Paran.

² În Maon trăia un bărbat a cărui avere era în Carmel. Era un om foarte bogat: avea trei mii de oi şi o mie de capre şi tocmai se afla în Carmel pentru a-şi tunde oile. ³ Numele lui era Nabal, iar numele soţiei lui era Abigail. Femeia era ageră la minte şi frumoasă, însă bărbatul era aspru şi rău în faptele lui; el era calebit. ⁴ În timp ce era în pustie, David a auzit că Nabal îşi tunde oile ⁵ şi a trimis zece tineri, spunându-le: „Duceţi-vă la Carmel! Când ajungeţi la Nabal să-l salutaţi în numele meu, ⁶ zicându-i: «Să trăieşti în pace tu, familia ta şi tot ceea ce este al tău! ⁷ Am auzit că tunzi oile! Păstorii tăi au fost împreună cu noi, iar noi nu i-am jignit şi nimic din ce era al lor nu s-a pierdut în tot timpul cât au fost în Carmel. ⁸ Întreabă-ţi slujitorii şi îţi vor spune. Fie ca tinerii să găsească bunăvoinţă în ochii tăi pentru că venim într-o zi de bucurie. Acum dă-le, te rog, slujitorilor tăi şi fiului tău David, ceea ce ai la îndemână.»“ ⁹ Tinerii lui David au venit la Nabal şi i-au spus toate aceste cuvinte în numele lui David, după care au aşteptat. ¹⁰ Nabal însă le-a răspuns tinerilor lui David: „Cine este David şi cine este fiul lui Işai? Astăzi sunt mulţi slujitori care fug de la stăpânii lor. ¹¹ Să iau oare pâinea mea, apa mea şi carnea pe care am pregătit-o pentru cei ce-mi tund oile şi s-o dau unor oameni care sunt de nu ştiu unde?“

¹² Tinerii lui David au făcut cale-ntoarsă şi i-au spus lui David toate aceste cuvinte. ¹³ Atunci David le-a spus oamenilor săi: „Fiecare să-şi încingă sabia!“ Fiecare şi-a încins sabia. David şi-a încins şi el sabia şi după el au venit cam patru sute de bărbaţi, în timp ce două sute au rămas la bagaje.

¹⁴ Unul dintre slujitori i-a spus lui Abigail, soţia lui Nabal: „David a trimis, din pustie, mesageri pentru a-l saluta pe stăpânul nostru, iar acesta s-a răstit la ei. ¹⁵ Totuşi aceşti oameni au fost foarte buni cu noi, nu ne-au jignit şi nu am pierdut nimic cât timp am mers cu ei, atunci când eram pe câmp. ¹⁶ Au fost un zid pentru noi atât ziua, cât şi noaptea, în tot timpul cât am fost cu ei, păzind oile. ¹⁷ Acum, gândeşte-te şi vezi ce ai de făcut, pentru că răul este hotărât împotriva stăpânului nostru şi împotriva întregii lui familii. El este un om atât de rău, încât nimeni nu poate să-i vorbească.“ ¹⁸ Abigail a luat în grabă o sută de pâini, două burdufuri de vin, cinci oi gata pregătite, cinci măsuri de grâne prăjite, o sută de ciorchini de stafide şi două sute de prăjituri din smochine şi le-a aşezat pe măgari. ¹⁹ Apoi le-a spus slujitorilor ei: „Mergeţi înaintea mea, iar eu vă voi urma!“ Soţului ei, Nabal, nu i-a spus însă nimic.

²⁰ În timp ce ea cobora, călare pe măgar, prin zona umbrită a muntelui, David şi oamenii lui tocmai veneau înspre ea, aşa că aceasta i-a întâlnit. ²¹ David zisese: „Degeaba am păzit în pustie tot ceea ce avea acest om, astfel încât nu i s-a pierdut nimic. El mi-a întors rău pentru bine. ²² Dumnezeu să se poarte cu toată asprimea cu David dacă voi lăsa în viaţă, până dimineaţă, vreun bărbat dintre toţi cei ce sunt ai lui Nabal.“

²³ Când Abigail l-a văzut pe David, a descălecat repede de pe măgar, şi-a plecat faţa înaintea lui şi i s-a închinat până la pământ. ²⁴ Căzând la picioarele lui i-a zis:

– Numai asupra mea să fie pedeapsa, stăpânul meu. Lasă, te rog, pe slujitoarea ta să-ţi vorbească şi ascultă cuvintele ei. ²⁵ Te rog, stăpânul meu, nu-ţi pune mintea cu acel om rău, care este Nabal, pentru că aşa cum îi este numele, aşa este şi el. Nabal îi este numele şi nebunia se ţine de el. Eu însă, slujitoarea ta, nu i-am văzut pe tinerii stăpânului meu, pe care tu i-ai trimis. ²⁶ Acum, stăpânul meu, viu este Domnul şi viu este sufletul tău că Domnul te-a oprit de la vărsare de sânge şi de la răzbunare. Duşmanii tăi şi cei ce vor răul stăpânului meu să fie ca Nabal! ²⁷ Darul acesta, pe care l-a adus slujitoarea ta stăpânului meu, să fie dat tinerilor care-l urmează pe stăpânul meu. ²⁸ Iartă, te rog, păcatul slujitoarei tale, căci Domnul, cu adevărat, îi va face stăpânului meu o dinastie trainică, deoarece stăpânul meu poartă războaiele Domnului. Să nu se găsească răutate în tine în toate zilele tale. ²⁹ Iar dacă vreun om se va ridica pentru a te urmări şi pentru a căuta să-ţi ia viaţa, viaţa stăpânului meu va fi legată în mănunchiul celor vii, la Domnul, Dumnezeul tău. În schimb, viaţa duşmanilor tăi El o va azvârli ca dintr-o praştie. ³⁰ Când Domnul îi va face stăpânului meu tot ceea ce a spus de bine cu privire la el şi îl va pune drept conducător peste Israel, ³¹ să nu fie vărsarea de sânge şi răzbunarea o remuşcare sau o poticnire a inimii pentru stăpânul meu. Când Domnul îi va face bine stăpânului meu atunci să-ţi aduci aminte de slujitoarea ta.

³² David i-a răspuns lui Abigail:

– Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, Care te-a trimis astăzi să mă întâlneşti. ³³ Binecuvântată să fie judecata ta şi binecuvântată să fii tu, care m-ai oprit în această zi de la vărsare de sânge şi de la răzbunare. ³⁴ Viu este Domnul, Dumnezeul lui Israel, Care m-a oprit să-ţi fac rău, că dacă nu te-ai fi grăbit să vii în întâmpinarea mea, până în zorii dimineţii nu ar fi fost lăsat în viaţă nici un bărbat dintre cei ce sunt ai lui Nabal.

³⁵ Apoi David a luat din mâna ei ceea ce ea îi adusese şi i-a zis:

– Du-te în pace la casa ta! Să ştii că am ascultat de glasul tău şi că ţi-am împlinit cererea.

³⁶ Când Abigail a ajuns la Nabal, acesta dădea în casa sa un ospăţ, ca ospăţul unui rege. Inima lui Nabal era veselă şi el era foarte beat. Ea nu i-a spus nimic până în zorii dimineţii. ³⁷ Dimineaţa, când îi trecuse beţia lui Nabal, soţia lui i-a istorisit tot ce se întâmplase. Atunci inima lui Nabal a primit o lovitură de moarte şi el s-a făcut ca o piatră. ³⁸ Cam după zece zile Domnul l-a lovit pe Nabal, iar acesta a murit. ³⁹ Când David a auzit că Nabal a murit, a zis:

– Binecuvântat să fie Domnul, Care mi-a apărat cauza în ocara pe care mi-a adus-o Nabal şi l-a oprit pe robul Său de la a face rău. Domnul a făcut ca răutatea lui Nabal să se întoarcă împotriva capului său.

Apoi David i-a dat de veste lui Abigail că vrea s-o ia de soţie. ⁴⁰ Când slujitorii lui David au ajuns la Abigail, la Carmel, i-au zis:

– David ne-a trimis la tine ca să te luăm pentru a-i fi soţie.

⁴¹ Atunci ea s-a sculat şi s-a prosternat cu faţa la pământ, zicând:

– Iată, slujitoarea ta este gata să spele picioarele slujitorilor stăpânului meu.

⁴² Apoi Abigail s-a sculat repede, a încălecat pe un măgar şi a plecat împreună cu cinci slujitoare ale sale. I-a urmat pe oamenii lui David şi a devenit soţia acestuia; ⁴³ David îşi luase de soţie şi pe Ahinoam din Izreel, astfel că amândouă au devenit soţiile lui. ⁴⁴ Saul a dat-o pe fiica sa Mihal, care era soţia lui David, lui Paltiel, fiul lui Laiş, care era din Galim.

David cruţă pentru a doua oară viaţa lui Saul

26 Zifiţii au venit la Saul, la Ghiva şi i-au spus:

– David se ascunde pe dealul Hachila, la sud de Ieşimon.

² Saul s-a ridicat şi s-a dus în pustia Zif împreună cu trei mii de bărbaţi aleşi ai lui Israel, ca să-l caute acolo pe David. ³ Şi-a aşezat tabăra lângă drum, pe dealul Hachila, care se află la sud de Ieşimon. David era în pustie. Când a văzut că Saul a venit după el în pustie, ⁴ David a trimis iscoade şi a aflat că într-adevăr Saul venise. ⁵ Atunci David s-a ridicat şi a venit la locul în care îşi aşezase Saul tabăra. David a văzut astfel locul în care era culcat Saul şi Abner, fiul lui Ner, conducătorul oştirii lui Saul. Saul era culcat înăuntrul taberei, iar oştirea era aşezată în jurul său. ⁶ Atunci David i-a întrebat pe hititul Ahimelek şi pe Abişai, fiul Ţeruiei, fratele lui Ioab:

– Cine va coborî împreună cu mine în tabăra lui Saul?

– Eu voi coborî cu tine, i-a răspuns Abişai.

⁷ Astfel, David şi Abişai au plecat noaptea spre tabără. Saul dormea înăuntrul taberei, cu suliţa înfiptă în pământ, la capul său. Abner şi oştirea erau culcaţi în jurul lui. ⁸ Abişai i-a zis lui David:

– Dumnezeu l-a dat astăzi pe duşmanul tău în mâna ta. Lasă-mă, te rog, să-l ţintuiesc cu suliţa de pământ, cu o singură lovitură, fără să mai fie nevoie de a doua.

⁹ David însă i-a zis lui Abişai:

– Nu-l ucide! Căci, cine ar putea să se atingă de unsul Domnului şi să fie fără vină?

¹⁰ Apoi a adăugat:

– Viu este Domnul, că Domnul îl va lovi. Fie îi va sosi timpul şi va muri, fie va intra în luptă şi va pieri. ¹¹ Să mă ferească Domnul să mă ating de unsul Său. Acum însă ia suliţa care se află la capul lui şi urciorul cu apă şi să plecăm.

¹² David a luat suliţa şi urciorul cu apă de la capul lui Saul şi au plecat. Nimeni n-a văzut şi n-a ştiut nimic şi nimeni nu s-a trezit pentru că toţi dormeau, căci un somn adânc de la Domnul căzuse peste ei. ¹³ David a trecut pe partea cealaltă şi a stat pe vârful dealului, la distanţă; între ei se afla o suprafaţă mare. ¹⁴ Apoi David a strigat către popor şi l-a chemat pe Abner, fiul lui Ner, zicând:

– Abner, nu răspunzi?

Abner a răspuns:

– Cine-l strigă pe rege?

¹⁵ – Ce bărbat eşti tu? i-a zis David lui Abner. Cine este ca tine în Israel? De ce nu ai vegheat asupra stăpânului tău, regele, pentru că cineva din popor a venit ca să-l ucidă? ¹⁶ Nu este bine ceea ce ai făcut. Viu este Domnul că meritaţi moartea, voi, cei care nu aţi vegheat asupra stăpânului vostru, asupra unsului Domnului. Vezi acum unde este suliţa regelui şi urciorul cu apă, care se afla lângă capul lui?

¹⁷ Saul a recunoscut vocea lui David şi a zis:

– Tu eşti fiul meu David?

David a răspuns:

– Da, rege, stăpânul meu, eu sunt. ¹⁸ Apoi a continuat: De ce îl urmăreşte stăpânul meu pe slujitorul său? Ce am făcut rău, de ce rău mă fac vinovat? ¹⁹ Acum, să asculte stăpânul meu, regele, cuvintele slujitorului său: dacă Domnul este Cel Care te întărâtă împotriva mea, atunci să primească o jertfă; însă dacă sunt oamenii, atunci să fie blestemaţi înaintea Domnului, căci ei mă izgonesc astăzi pentru a nu mai avea parte în moştenirea Domnului, zicând: „Du-te, slujeşte altor dumnezei!“ ²⁰ Acum, să nu-mi cadă sângele la pământ departe de faţa Domnului, căci regele a ieşit în căutarea unui singur purice, ca unul care urmăreşte o potârniche în munţi.

²¹ – Am păcătuit! a zis Saul. Întoarce-te, fiul meu David, pentru că nu-ţi voi mai face rău; înţeleg că ai pus preţ pe viaţa mea în ziua aceasta. M-am purtat ca un nebun şi am greşit foarte mult.

²² David a răspuns:

– Aici este suliţa regelui. Să vină unul dintre tineri şi s-o ia. ²³ Domnul răsplăteşte fiecăruia după dreptatea şi credincioşia lui. El te-a dat astăzi în mâna mea, însă eu n-am vrut să mă ating de unsul Domnului. ²⁴ Fie ca, după cum eu am preţuit astăzi viaţa ta, tot aşa să preţuiască şi Domnul viaţa mea şi El să mă izbăvească din toate necazurile.

²⁵ – Fii binecuvântat, fiul meu David, i-a zis Saul. Cu siguranţă, vei face lucruri mari şi vei avea izbândă.

Apoi David a plecat pe drumul său, iar Saul s-a întors acasă.