Judecători 4-6

Debora

4 După ce a murit Ehud, israeliţii au făcut din nou ce este rău în ochii Domnului ² şi de aceea Domnul i-a vândut în mâinile lui Iabin, un rege din Canaan, care domnea în Haţor. Sisera, conducătorul oştirii sale, locuia în Haroşet-Goyim. ³ Israeliţii au strigat către Domnul, căci Sisera avea nouă sute de care de fier şi, de douăzeci de ani, îi asuprea puternic.

⁴ În perioada aceea în Israel judeca o profetesă pe nume Debora, soţia lui Lapidot. ⁵ Ea locuia sub Palmierul Deborei; acesta se afla între Rama şi Betel, în regiunea muntoasă a lui Efraim. Israeliţii se duceau la ea pentru judecată. ⁶ Ea a trimis să fie chemat Barak, fiul lui Abinoam, din Kedeş, în Neftali şi i-a zis:

– Domnul, Dumnezeul lui Israel, îţi porunceşte astfel: „Du-te, îndreaptă-te spre muntele Tabor şi ia cu tine zece mii de bărbaţi din Neftali şi din Zabulon! ⁷ Îl voi atrage pe Sisera, conducătorul oştirii lui Iabin, spre tine, la uedul Chişon, cu toate carele şi oştirile lui şi-l voi da în mâinile tale!“

⁸ Barak i-a răspuns:

– Dacă vei merge şi tu cu mine, atunci voi merge şi eu, dar dacă nu vei merge cu mine, nu voi merge nici eu!

⁹ Ea i-a zis:

– De mers voi merge cu tine, dar, în felul acesta, slava nu va fi a ta, căci Domnul îl va da pe Sisera în mâinile unei femei!

Apoi Debora a plecat cu Barak la Kedeş.

¹⁰ Barak i-a chemat la Kedeş pe cei din Zabulon şi din Neftali; zece mii de bărbaţi mergeau în urma lui, iar Debora l-a însoţit.

¹¹ Chenitul Heber se separase de cheniţi, urmaşii lui Hobab, socrul lui Moise, şi îşi aşezase cortul lângă terebintul din Ţaananim, în apropiere de Kedeş.

¹² S-a dat de ştire lui Sisera că Barak, fiul lui Abinoam, s-a îndreptat spre muntele Tabor. ¹³ Atunci Sisera şi-a pus în mişcare toate cele nouă sute de care de fier şi toţi oamenii care erau cu el, de la Haroşet-Goyim până la uedul Chişon.

¹⁴ Debora i-a zis lui Barak: „Ridică-te, căci aceasta este ziua în care a dat Domnul pe Sisera în mâinile tale! Oare nu a mers Domnul înaintea ta?“ Barak s-a coborât de pe muntele Tabor cu cei zece mii de bărbaţi după el. ¹⁵ Cu ajutorul sabiei, Domnul l-a zdrobit pe Sisera dinaintea lui Barak, cu toate carele şi cu toată oştirea lui. Sisera s-a dat jos din car şi a fugit pe jos. ¹⁶ Barak a urmărit carele şi oştirea până la Haroşet-Goyim şi toată oştirea lui Sisera a fost nimicită. N-a mai rămas nici unul măcar.

¹⁷ Sisera însă a reuşit să fugă până la cortul Iaelei, soţia chenitului Heber, căci între Iabin, regele Haţorului, şi familia chenitului Heber era pace.

¹⁸ Iael i-a ieşit în întâmpinare şi i-a zis:

– Domnia ta, vino şi intră în cortul meu, nu-ţi fie frică!

El a intrat în cort şi ea l-a ascuns sub o carpetă.

¹⁹ El i-a zis:

– Te rog, dă-mi să beau puţină apă căci sunt însetat!

Ea a deschis un burduf cu lapte, i-a dat să bea şi apoi l-a ascuns din nou.

²⁰ El i-a mai zis:

– Stai la intrarea cortului şi dacă va veni cumva vreun om să te întrebe: „Este vreun bărbat aici?“, tu să-i răspunzi că nu este nimeni.

²¹ După aceea, Iael, soţia lui Heber, a luat un ţăruş de-al cortului, a pus mâna pe un ciocan, a intrat pe ascuns în cort şi i-a înfipt lui Sisera ţăruşul în tâmplă, pironindu-l astfel în pământ. Acesta adormise adânc pentru că era foarte obosit; şi astfel el a murit.

²² În timp ce Barak îl urmărea pe Sisera, Iael a ieşit să-l întâmpine şi i-a zis: „Vino ca să ţi-l arăt pe omul pe care îl cauţi!“ A intrat la ea şi l-a văzut pe Sisera zăcând mort, cu ţăruşul înfipt în tâmplă.

²³ În ziua aceea Dumnezeu l-a umilit înaintea israeliţilor pe Iabin, regele din Canaan. ²⁴ Şi mâna israeliţilor a fost din ce în ce mai puternică împotriva lui Iabin, regele din Canaan, până când l-au nimicit.

Cântarea Deborei

5 În ziua aceea Debora şi Barak, fiul lui Abinoam, au cântat această cântare:

² „Când căpeteniile s-au pus în fruntea lui Israel,    poporul s-a arătat gata de luptă!        Binecuvântaţi pe Domnul!

³ Ascultaţi, regi! Luaţi aminte, domnitori!    Eu, da eu, voi cânta Domnului,        voi cânta spre lauda Domnului, Dumnezeul lui Israel:

⁴ Doamne, când ai ieşit din Seir,    când ai mărşăluit din ţinutul Edomului,pământul s-a cutremurat, cerurile s-au clătinat    şi norii au turnat ape!⁵ Munţii s-au zdruncinat înaintea Domnului,    Sinaiul acesta s-a clătinat în faţa Domnului!

⁶ Pe vremea lui Şamgar, fiul lui Anat,    şi pe vremea Iaelei,drumurile erau părăsite,    şi drumeţii călătoreau pe căi ocolite!⁷ Încetase viaţa din satele lui Israel, se sfârşise,    până când m-am ridicat eu, Debora,        m-am ridicat ca o mamă în Israel!⁸ Când Israel şi-a ales alţi dumnezei,    războiul a fost la porţi,dar nu se vedea nici scut şi nici suliţă    la patruzeci de mii în Israel!⁹ Inima mea este alături de căpeteniile lui Israel,    care s-au arătat gata de luptă în popor!        Binecuvântaţi pe Domnul!

¹⁰ Voi, care încălecaţi pe măgăriţe albe,    voi, care staţi pe covoare,        voi, care umblaţi pe drum, ascultaţi!Ascultaţi ¹¹ vocea cântăreţilor de lângă izvoare,    acolo ei pomenesc isprăvile Domnului,        isprăvile vitejilor Lui în Israel!

Atunci poporul Domnului s-a coborât la porţi.¹² Trezeşte-te, trezeşte-te, Debora!    Trezeşte-te, trezeşte-te şi cântă o cântare!Ridică-te, Barak,    fiu al lui Abinoam, du-ţi în captivitate prizonierii!

¹³ Atunci, cei ce au rămas    s-au dus la nobili,poporul Domnului    a venit la mine cu cei tari.¹⁴ Unii au venit din Efraim – din locul unde odinioară trăia Amalek;    te urma Beniamin cu locuitorii lui;din Machir s-au coborât conducătorii    şi din Zabulon, cei care ţin sceptrul cârmuirii.¹⁵ Cârmuitorii lui Isahar au fost alături de Debora,    şi Isahar l-a însoţit pe Barak,        grăbindu-se după el în vale.În ţinuturile lui Ruben însă    s-a ţinut mare sfat!¹⁶ De ce ai rămas printre staule    ca să asculţi behăitul turmelor?În ţinuturile lui Ruben    mare a fost sfatul!¹⁷ Ghilad a rămas de cealaltă parte a Iordanului;    şi Dan, de ce a rămas nepăsător la corăbii?Aşer a rămas pe ţărmul mării    şi s-a odihnit pe limanurile lui.¹⁸ Zabulon este un popor care şi-a riscat viaţa până la moarte;    Neftali la fel, pe dealurile ţării.

¹⁹ Regii au venit şi s-au luptat.    Regii Canaanului s-au luptat atuncila Taanah, lângă apele Meghido.    N-au luat nici un câştig, nici măcar un pic de argint.²⁰ Stelele din ceruri s-au luptat,    s-au luptat din cărările lor        cu Sisera.²¹ Uedul Chişon i-a luat,    vechiul ued, uedul Chişon.        Mărşăluieşte, suflete al meu! Fii tare!²² Atunci copitele cailor au izbit pământul;    armăsarii au alergat în galop, în galopul lor răsunător.²³ «Blestemaţi pe Meroza!», a zis Îngerul Domnului.    Să blestemaţi amarnic pe locuitorii ei,căci nu au venit în ajutorul Domnului,    în ajutorul Domnului, împotriva celor puternici.

²⁴ Cea mai binecuvântată femeie este Iael,    soţia chenitului Heber,        cea mai binecuvântată dintre femeile ce locuiesc în corturi.²⁵ El i-a cerut apă, dar ea i-a dat lapte;    într-o cupă maiestuoasă ea i-a adus iaurt.²⁶ Apoi mâna şi-a întins-o spre ţăruş,    şi dreapta ei spre ciocanul lucrătorului;l-a lovit pe Sisera, i-a sfărâmat capul,    l-a zdrobit şi i-a străpuns tâmpla.²⁷ El a căzut şi s-a ghemuit,    la picioarele ei s-a plecat adânc,a căzut şi s-a ghemuit;    în locul în care s-a ghemuit, acolo a căzut ucis!

²⁸ Pe fereastră, printre zăbrele,    mama lui Sisera se uita şi bocea:«De ce întârzie carele lui să vină?    De ce rămâne în urmă zgomotul carelor lui?»²⁹     Prinţesele ei înţelepte îi răspund    şi ea îşi răspunde singură:³⁰ «Oare nu îşi caută şi îşi împart ei prada?    O femeie, două femei de fiecare bărbat;pradă de stofă colorată pentru Sisera,    pradă de stofă colorată, brodată,        câte două stofe colorate, brodate, ca pradă, pentru gâtul meu.»

³¹ Aşa să piară toţi duşmanii Tăi, Doamne!    Dar cei ce-L iubesc să ajungă ca soarele la amiază!“

Apoi în ţară a fost pace timp de patruzeci de ani.

Oprimarea midianită

6 Israeliţii au făcut din nou ce este rău în ochii Domnului şi de aceea Domnul i-a dat pe mâna lui Midian timp de şapte ani. ² Midianiţii i-au asuprit cu putere pe israeliţi. Din cauza lor, israeliţii şi-au făcut grote în munţi, peşteri şi fortăreţe. ³ Ori de câte ori semăna Israel, midianiţii împreună cu amalekiţii şi popoarele din răsărit porneau împotriva lui. ⁴ Ei îi invadau ţara şi distrugeau roadele pământului până aproape de Gaza. Nu lăsau în Israel nici hrană, nici oi, nici boi şi nici măgari, ⁵ căci ei veneau cu vitele şi corturile lor, sosind ca o mulţime de lăcuste. Ei şi cămilele lor erau fără număr şi intrau în ţară ca s-o distrugă. ⁶ Israel decăzuse foarte mult din cauza midianiţilor. Atunci israeliţii au strigat către Domnul.

⁷ Când au strigat israeliţii către Domnul din cauza lui Midian, ⁸ Domnul le-a trimis un profet care le-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Eu v-am scos din Egipt, Eu v-am smuls din casa sclaviei ⁹ şi v-am eliberat din mâna egiptenilor şi din mâna tuturor celor ce vă asupreau! I-am izgonit dinaintea voastră şi v-am dat vouă ţara lor! ¹⁰ V-am poruncit atunci că Domnul este Dumnezeul vostru şi de aceea să nu vă temeţi de zeii amoriţilor în a căror ţară locuiţi. Dar voi n-aţi ascultat de glasul Meu.»“

Chemarea lui Ghedeon

¹¹ După aceea a venit Îngerul Domnului şi S-a aşezat sub terebintul din Ofra, care era al abiezritului Ioaş. Fiul său, Ghedeon, treiera grâul în teasc, ca să-l ascundă de midianiţi. ¹² Îngerul Domnului i S-a arătat şi i-a zis:

– Domnul este cu tine, războinic viteaz!

¹³ Ghedeon I-a răspuns:

– Nu te supăra, domnule, dar dacă Domnul este cu noi atunci de ce ni s-au întâmplat toate acestea? Şi unde sunt toate minunile pe care ni le-au istorisit părinţii noştri când ziceau: „Nu ne-a scos Domnul din Egipt?“ Dar acum Domnul ne-a părăsit şi ne-a dat în mâna midianiţilor.

¹⁴ Domnul S-a întors spre el şi i-a zis:

– Du-te cu puterea aceasta pe care o ai şi eliberează Israelul din mâna midianiţilor! Oare nu te trimit Eu?

¹⁵ El I-a răspuns:

– Iartă-mă, Stăpâne, dar cum să eliberez eu pe Israel? Iată că familia mea este cea mai mică în Manase, iar eu sunt cel mai tânăr în familia tatălui meu!

¹⁶ Atunci Domnul i-a zis:

– Vei învinge pe Midian ca pe un singur om, pentru că Eu voi fi cu tine!

¹⁷ El I-a răspuns:

– Te rog, dacă tot am găsit bunăvoinţă la Tine, atunci înfăptuieşte un semn pentru mine ca să ştiu că într-adevăr Tu eşti Cel Ce vorbeşti cu mine! ¹⁸ Te mai rog, nu Te depărta de aici până ce nu mă voi întoarce la Tine ca să-Ţi aduc darul meu şi să Ţi-l ofer!

– Voi rămâne până te vei întoarce! i-a zis El.

¹⁹ Ghedeon a intrat, a gătit un ied, iar dintr-o efă de făină a făcut azime. Carnea iedului a pus-o într-un coş, iar zeama într-un vas; apoi s-a dus înspre El, sub terebint şi I le-a oferit.

²⁰ Îngerul Domnului i-a zis:

– Ia carnea şi azimele şi pune-le pe stânca aceasta, iar zeama vars-o!

El a făcut aşa. ²¹ Îngerul Domnului a întins toiagul care era în mâna Lui şi a atins cu vârful carnea şi azimele. În acel moment a ieşit foc din stâncă, care a mistuit carnea şi azimele. Apoi Îngerul Domnului

S-a făcut nevăzut.

²² Atunci Ghedeon şi-a dat seama că fusese Îngerul Domnului şi a zis:

– Vai de mine, Stăpâne Doamne! Am văzut pe Îngerul Domnului faţă în faţă!

²³ Dar Domnul i-a răspuns:

– Pace ţie! Să nu-ţi fie frică, căci nu vei muri!

²⁴ Ghedeon a zidit acolo un altar Domnului şi l-a numit „Domnul este pace“. Altarul mai este încă şi astăzi în Ofra, care aparţine abiezriţilor.

Ghedeon distruge altarul lui Baal

²⁵ În aceeaşi noapte Domnul i-a zis:

– Ia cel de-al doilea bou tânăr al tatălui tău, boul care are şapte ani! Dărâmă altarul închinat de tatăl tău lui Baal şi taie stâlpul Aşerei care este lângă el. ²⁶ Zideşte apoi un altar potrivit Domnului, Dumnezeul tău, pe vârful acestei înălţimi, ia boul şi adu o ardere de tot, folosind stâlpul Aşerei pe care-l vei tăia!

²⁷ Ghedeon a luat zece oameni din slujitorii lui şi a făcut aşa cum îi poruncise Domnul, dar fiindcă i-a fost foarte frică de familia lui şi de oamenii din cetate, a făcut acest lucru noaptea, nu ziua.

²⁸ Când oamenii din cetate s-au sculat dis-de-dimineaţă, au observat că altarul lui Baal era dărâmat, stâlpul Aşerei, care fusese lângă el, era tăiat, iar boul fusese jertfit pe un altar nou. ²⁹ Atunci s-au întrebat unii pe alţii:

– Cine a făcut o asemenea faptă?

După ce au întrebat şi au cercetat li s-a răspuns:

– Ghedeon, fiul lui Ioaş, a făcut fapta aceasta!

³⁰ Oamenii din cetate i-au zis lui Ioaş:

– Scoate-l afară pe fiul tău ca să moară, pentru că a dărâmat altarul lui Baal şi a tăiat stâlpul Aşerei de lângă el!

³¹ Ioaş le-a răspuns tuturor acelora care i-au stat împotrivă:

– Oare voi trebuie să-i ţineţi partea? Voi trebuie să-l apăraţi? Cine îl va răzbuna pe Baal să fie ucis până dimineaţă! Dacă este dumnezeu, atunci să se apere singur din cauză că i-a fost dărâmat altarul!

³² În ziua aceea au pus lui Ghedeon numele Ierub-Baal şi au zis:

– Să se certe Baal cu el din cauză că i-a dărâmat altarul!

Semnul cu lâna

³³ Toţi midianiţii, amalekiţii şi popoarele din răsărit s-au aliat, au traversat Iordanul şi şi-au aşezat tabăra în valea Izreel. ³⁴ Ghedeon a fost îmbrăcat cu Duhul Domnului şi a sunat din corn. Abiezer a fost chemat să meargă după el. ³⁵ A trimis soli prin tot teritoriul lui Manase şi manasiţii au fost chemaţi să-l însoţească.

A trimis soli în Aşer, în Zabulon şi în Neftali şi ei au venit să-l susţină.

³⁶ Atunci Ghedeon I-a zis lui Dumnezeu: „Dacă într-adevăr vrei să-l eliberezi pe Israel, folosindu-te de mine precum ai spus, ³⁷ iată, voi pune o învelitoare de lână în ogor. Dacă roua va apărea doar pe lână şi tot pământul va rămâne uscat, atunci voi înţelege că vrei să eliberezi Israelul prin mine, precum ai spus!“ ³⁸ Şi aşa s-a şi întâmplat. Când s-a sculat a doua zi dis-de-dimineaţă, a stors învelitoarea, şi din ea a curs rouă; a umplut cu apă un vas întreg.

³⁹ Atunci Ghedeon I-a zis din nou lui Dumnezeu: „Să nu te aprinzi de mânie împotriva mea, dar voi mai vorbi încă o dată! Te rog, îngăduie-mi să mai încerc o dată semnul cu învelitoarea! Fă ca numai învelitoarea să rămână uscată şi tot pământul să se acopere cu rouă!“ ⁴⁰ Şi Dumnezeu a făcut aşa în noaptea aceea: învelitoarea a rămas uscată, iar tot pământul s-a acoperit cu rouă.