Biblia în decurs de un an
Plănuiai de mult timp să citești Biblia într-un an?
Începe cu noi astăzi!
În fiecare zi vei găsi noi capitole atât din Vechiul, cât și din Noul Testament, pe care le poți deschide cu un singur click.
29-09-2026
Psalmii 91
Psalmul 91
1 Cel ce locuieşte la adăpostul Celui Preaînalt se odihneşte la umbra Celui Atotputernic.2 De aceea, Îi zic Domnului: „Refugiul meu, Fortăreaţa mea, Dumnezeul meu în Care mă încred!“
3 El te va scăpa de laţul păsărarului şi de ciuma cea distrugătoare.4 El te va acoperi cu penele Sale, iar tu te vei adăposti sub aripile Lui; credincioşia Lui îţi va fi scut şi pavăză.5 Nu te vei teme de groaza din timpul nopţii, nici de săgeata care zboară ziua,6 nici de ciuma care umblă prin întuneric, nici de molima care pustieşte la miezul zilei.7 O mie să cadă alături de tine şi zece mii la dreapta ta, dar de tine nu se va apropia.8 Vei privi cu ochii şi vei vedea răsplătirea celor răi.
9 Pentru că zici Domnului: „Refugiul meu!“ şi faci din Cel Preaînalt fortăreaţa ta,10 Nu te va ajunge nici un rău şi nici o urgie nu se va apropia de cortul tău.11 El va da porunci îngerilor Săi cu privire la tine, ca să te păzească în toate căile tale.12 Ei te vor purta pe braţele lor, ca nu cumva să-ţi loveşti piciorul de vreo piatră.13 Aşa vei putea călca peste lei şi peste vipere, peste leii cei tineri şi peste şerpi.
14 „Pentru că Mă iubeşte, şi Eu îl voi scăpa. Îl voi ocroti, căci cunoaşte Numele Meu.15 Mă va chema, iar Eu îi voi răspunde. Voi fi cu el în necaz, îl voi izbăvi şi îl voi onora.16 Îl voi sătura cu viaţă lungă şi-i voi arăta mântuirea Mea.“
1 Corintieni 15-16
Învierea lui Cristos
15 Fraţilor, vă reamintesc Evanghelia pe care v-am vestit-o, pe care aţi primit-o, în care aţi rămas 2 şi prin care sunteţi mântuiţi dacă rămâneţi fermi în cuvântul pe care vi l-am vestit; altfel aţi crezut degeaba. 3 Ceea ce v-am dat ca fiind de primă importanţă este ceea ce eu, la rândul meu, am primit: anume că Cristos a murit pentru păcatele noastre, potrivit Scripturilor, 4 că a fost îngropat, că a fost înviat a treia zi, potrivit Scripturilor, 5 că i S-a arătat lui Chifa şi apoi celor doisprezece 6 și că, după aceea, li S-a arătat la peste cinci sute de fraţi deodată, dintre care cei mai mulţi încă trăiesc, iar unii au adormit. 7 După aceea i S-a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor. 8 Ultimului dintre toţi, ca unuia născut înainte de vreme, mi S-a arătat şi mie. 9 Căci eu sunt cel mai neînsemnat dintre apostoli; eu nu sunt vrednic să fiu numit apostol, pentru că am persecutat biserica lui Dumnezeu, 10 însă prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt, iar harul Lui faţă de mine n-a fost fără rezultat, ci am trudit mai mult decât oricare dintre ei, dar nu eu, ci harul lui Dumnezeu care este cu mine. 11 Deci – fie eu, fie ei – noi aşa predicăm, iar voi aşa aţi crezut.
Învierea morţilor
12 Dar dacă se predică faptul că Cristos a fost înviat din morţi, cum pot spune unii dintre voi că nu există învierea morţilor? 13 Dacă nu există o înviere a morţilor, nici Cristos nu a fost înviat. 14 Dar dacă Cristos n-a fost înviat, atunci predicarea noastră este zadarnică şi, de asemenea, şi credinţa voastră este zadarnică. 15 Mai mult decât atât, noi suntem găsiţi ca depunând o mărturie falsă despre Dumnezeu, pentru că am depus mărturie că Dumnezeu L-a înviat pe Cristos, pe Care, dacă este adevărat că morţii nu învie, nu L-a înviat. 16 Dacă morţii nu învie, nici Cristos n-a fost înviat, 17 iar dacă Cristos n-a fost înviat, atunci credinţa voastră este zadarnică, iar voi sunteţi încă în păcatele voastre. 18 Atunci şi cei care au murit în Cristos sunt pierduţi. 19 Dacă numai pentru viaţa aceasta am nădăjduit în Cristos, atunci suntem cei mai de plâns dintre oameni!
20 Dar Cristos a fost înviat din morţi, El fiind primul rod dintre cei care au adormit. 21 Întrucât moartea a venit printr-un om, învierea morţilor a venit tot printr-un Om. 22 Aşa cum în Adam toţi mor, la fel, în Cristos, toţi vor fi înviaţi, 23 însă fiecare la rândul lui; primul rod este Cristos, apoi, la venirea Lui, cei ai lui Cristos. 24 Apoi va veni sfârşitul, când El îi va încredinţa Împărăţia lui Dumnezeu Tatăl, după ce va fi distrus orice conducător, orice autoritate şi orice putere. 25 Căci El trebuie să domnească până când îi va pune pe toţi vrăjmaşii sub picioarele Sale. 26 Ultimul vrăjmaş care va fi distrus va fi moartea. 27 Căci El „I-a pus totul sub picioare“. Dar când se spune că toate I-au fost supuse, este evident că aceasta nu-L include pe Cel Ce I le-a supus pe toate. 28 Când toate lucrurile Îi vor fi fost supuse, atunci Însuşi Fiul I Se va supune Celui Ce I-a supus toate lucrurile, pentru ca Dumnezeu să fie totul în toţi.
29 Altfel, ce vor face cei care se botează pentru cei morţi? Dacă morţii nu sunt înviaţi nicidecum, de ce mai sunt botezaţi ei pentru cei morţi? 30 Şi de ce suntem noi în pericol tot timpul? 31 Sunt în pericol de moarte în fiecare zi. Acest lucru este cert, fraţilor, întocmai ca lauda pe care o am cu voi în Cristos Isus, Domnul nostru. 32 Dacă doar din motive omeneşti m-am luptat cu fiarele în Efes, ce-am câştigat, dacă morţii nu învie?
„Să mâncăm şi să bem, căci mâine vom muri!“
33 Nu vă înşelaţi: „Tovărăşiile rele strică obiceiurile bune.“
34 Veniţi-vă în fire cum se cuvine şi nu mai păcătuiţi; căci sunt unii care trăiesc în ignoranţă faţă de Dumnezeu. Spre ruşinea voastră o spun.
Învierea în trup
35 Cineva ar putea întreba: „Cum învie morţii? Cu ce fel de trup vor veni?“ 36 Ce nebunie! Ceea ce tu semeni, nu vine la viaţă dacă nu moare, 37 iar ceea ce semeni nu este trupul care va fi, ci doar o sămânţă simplă, ca una de grâu sau de altceva. 38 Însă Dumnezeu îi dă fiecărei seminţe un trup, aşa cum doreşte; fiecărei seminţe îi dă trupul ei. 39 Nu toate trupurile sunt la fel: unul este trupul oamenilor, altul este trupul animalelor, altul al păsărilor, altul al peştilor. 40 Există trupuri cereşti şi trupuri pământeşti. Există o splendoare a celor cereşti şi un alt fel de splendoare a celor pământeşti. 41 Alta este splendoarea soarelui, alta este splendoarea lunii şi alta este splendoarea stelelor, iar o stea diferă de alta în splendoare.
42 La fel este şi cu învierea morţilor. Ceea ce este semănat în putrezire, este înviat în nemurire. 43 Ceea ce este semănat în necinste, este înviat în slavă. Ceea ce este semănat în slăbiciune, este înviat în putere. 44 Este semănat trup firesc şi este înviat trup duhovnicesc. Dacă există un trup firesc, există şi unul duhovnicesc. 45 Aşa este şi scris: „Primul om, Adam, a devenit un suflet viu.“ Ultimul Adam a devenit un duh care dă viaţă. 46 Dar primul nu este cel duhovnicesc, ci este cel firesc; apoi vine cel duhovnicesc. 47 Primul om a fost făcut din ţărâna pământului. Al doilea Om este din cer. 48 Aşa cum era cel din ţărână, aşa sunt şi cei din ţărână; şi aşa cum este Cel Ceresc, aşa sunt şi cei cereşti. 49 Aşa cum suntem în asemănarea celui din ţărână, la fel vom fi şi în asemănarea Celui Ceresc.
50 Ceea ce spun, fraţilor, sunt următoarele: carnea şi sângele nu pot să moştenească Împărăţia lui Dumnezeu, şi nici putrezirea nu poate moşteni nemurirea. 51 Iată, vă spun o taină: nu toţi vom adormi, dar toţi vom fi schimbaţi 52 într-o clipă, într-o clipire din ochi, la cea din urmă trâmbiţă. Căci trâmbiţa va suna, iar cei morţi vor fi înviaţi ca nemuritori, şi noi vom fi schimbaţi. 53 Căci ceea ce este supus putrezirii trebuie să se îmbrace în neputrezire, iar ceea ce este muritor trebuie să se îmbrace în nemurire. 54 Când ceea ce este supus putrezirii se va fi îmbrăcat în neputrezire, iar ceea ce este muritor se va fi îmbrăcat în nemurire, atunci se va împlini cuvântul care a fost scris:
„Moartea a fost înghiţită în victorie.
55 Moarte, unde îţi este victoria? Moarte, unde îţi este boldul?“
56 Boldul morţii este păcatul, iar puterea păcatului este Legea. 57 Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, Care ne dă victoria prin Domnul nostru Isus Cristos. 58 De aceea, fraţii mei preaiubiţi, fiţi fermi, de neclintit, întotdeauna implicaţi din plin în lucrarea Domnului, pentru că ştiţi că în Domnul strădania voastră nu este zadarnică.
Strângerea de ajutoare pentru sfinţi
16 Cu privire la strângerea de ajutoare pentru sfinţi, faceţi şi voi ceea ce le-am spus şi bisericilor din Galatia să facă: 2 în prima zi a fiecărei săptămâni, fiecare dintre voi să pună deoparte, din ceea ce a câştigat, pentru ca atunci când vin să nu mai fie necesar să se strângă nimic. 3 Când voi sosi, pe cei pe care-i consideraţi vrednici îi voi trimite cu scrisori să ducă darul vostru la Ierusalim. 4 Dacă mi se va părea potrivit să merg şi eu, vor merge cu mine.
Planuri de călătorie
5 Voi veni la voi după ce voi trece prin Macedonia, căci prin Macedonia voi trece. 6 Probabil voi petrece un timp cu voi, poate chiar toată iarna, pentru ca voi să mă puteţi trimite mai departe, oriunde aş merge. 7 Nu vreau să vă văd doar în treacăt. Sper să rămân un timp la voi, dacă Domnul îmi va permite. 8 Însă voi rămâne în Efes până la Cincizecime, 9 întrucât mi s-a deschis o uşă largă pentru o mare lucrare, dar sunt mulţi potrivnici.
10 Dacă vine Timotei, vedeţi să se simtă fără frică între voi, pentru că şi el face lucrarea Domnului, ca şi mine. 11 De aceea, nimeni să nu-l dispreţuiască. Trimiteţi-l mai departe, ca să poată veni la mine, pentru că eu îl aştept împreună cu fraţii.
12 Cu privire la fratele Apolos, l-am rugat stăruitor să vină la voi, împreună cu fraţii. El însă n-a dorit să vină acum, ci va veni atunci când va avea o ocazie potrivită.
Îndemnuri şi saluturi finale
13 Vegheaţi, staţi fermi în credinţă, fiţi bărbaţi, fiţi tari! 14 Tot ceea ce faceţi să faceţi cu dragoste.
15 Vă dau un îndemn, fraţilor: ştiţi despre cei din casa lui Stefanas, că ei sunt cel dintâi rod al Ahaiei şi că s-au dat pe ei înşişi pentru a-i sluji pe sfinţi. 16 Supuneţi-vă unor astfel de oameni şi fiecăruia care lucrează şi trudeşte împreună cu ei! 17 Mă bucur de venirea lui Ştefanas, a lui Fortunatus şi a lui Ahaicus, pentru că ei, în lipsa voastră, v-au ţinut locul. 18 Ei au înviorat duhul meu şi al vostru. Apreciaţi astfel de oameni!
19 Bisericile din Asia vă salută. Aquila şi Prisca, împreună cu biserica din casa lor, vă salută călduros în Domnul. 20 Toţi fraţii vă salută. Salutaţi-vă unul pe altul cu o sărutare sfântă!
21 Eu, Pavel, scriu acest salut cu mâna mea. 22 Dacă cineva nu-L iubeşte pe Domnul, să fie blestemat! Marana tha! 23 Harul Domnului Isus să fie cu voi! 24 Dragostea mea este cu voi toţi, în Cristos Isus. (Amin.)
Marcu 15:33-47
Moartea lui Isus
33 Când a venit ceasul al şaselea, s-a făcut întuneric peste toată ţara până la ceasul al nouălea. 34 Şi la ceasul al nouălea Isus a strigat cu glas tare: „Eloi, Eloi, lema sabactani?“, care tradus înseamnă „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit?“
35 Unii din cei ce stăteau acolo L-au auzit şi au zis: „Iată că-l strigă pe Ilie!“
36 Cineva a alergat şi a umplut un burete cu vin acru, l-a pus într-o trestie şi I l-a dat să-l bea, zicând: „Lăsaţi să vedem dacă va veni Ilie să-L dea jos!“
37 Isus a scos un strigăt puternic şi Şi-a dat suflarea.
38 Atunci draperia Templului a fost despicată în două, de sus până jos. 39 Când centurionul care se afla în faţa lui Isus a văzut cum Şi-a dat suflarea, a zis: „Într-adevăr, Omul Acesta era Fiul lui Dumnezeu!“
40 Acolo erau şi nişte femei care priveau de departe. Printre ele erau şi Maria Magdalena, Maria – mama lui Iacov cel tânăr şi a lui Iose – şi Salome, 41 care Îl urmaseră pe Isus şi-I slujiseră atunci când se afla în Galileea. Şi mai erau încă multe altele care veniseră cu El la Ierusalim.
Înmormântarea lui Isus
42 Când s-a făcut deja seară, pentru că era Ziua Pregătirii, adică ziua de dinaintea Sabatului, 43 Iosif din Arimateea, un sfetnic distins din Sinedriu, care şi el aştepta Împărăţia lui Dumnezeu, a îndrăznit să se ducă la Pilat şi să-i ceară trupul lui Isus. 44 Pilat s-a mirat că murise deja şi l-a chemat pe centurion ca să-l întrebe dacă a murit de mult timp. 45 El s-a lămurit de la centurion de lucrul aceasta şi apoi i-a dăruit lui Iosif trupul lui Isus. 46 Iosif a cumpărat o pânză de in, apoi I-a dat jos trupul, L-a înfăşurat în pânza de in, L-a pus într-un mormânt săpat în stâncă şi a rostogolit o piatră la intrarea mormântului. 47 Maria Magdalena şi Maria, mama lui Iose, au văzut unde fusese pus.
Proverbe 25:9-12
9 Apără-ţi cauza împotriva semenului tău, dar nu dezvălui secretul altuia,10 ca nu cumva cel ce îl aude să te facă de ruşine şi să ai o reputaţie proastă, care să nu se mai şteargă.
11 Un cuvânt spus la timpul potrivit este ca nişte mere de aur într-un coşuleţ de argint.
12 Ca un cercel de aur şi ca un colier de aur curat este mustrarea înţeleaptă pentru o ureche ascultătoare.
