2 Cronici 25-28

Domnia lui Amaţia peste Iuda

25 Amaţia era în vârstă de douăzeci şi cinci de ani când a devenit rege şi a domnit la Ierusalim timp de douăzeci şi nouă de ani. Mama lui se numea Iehoadin şi era din Ierusalim. ² El a făcut ce este bine înaintea Domnului, dar totuşi nu din toată inima. ³ După ce şi-a întărit domnia, el i-a omorât pe slujitorii care-l uciseseră pe tatăl său, regele. ⁴ Totuşi pe fiii lor el nu i-a omorât din pricina a ceea ce este scris în Lege, în Cartea lui Moise, unde Domnul porunceşte: „Să nu-i omori pe părinţi pentru copii şi nici pe copii pentru părinţi, ci fiecare om să fie omorât pentru păcatul lui.“

⁵ Amaţia i-a strâns pe cei din Iuda, a aşezat tot poporul lui Iuda şi al lui Beniamin după familiile lor, potrivit căpeteniilor peste mii şi căpeteniilor peste sute şi i-a numărat pe cei de la douăzeci de ani în sus. Astfel, a găsit trei sute de mii de oameni aleşi, în stare să iasă la luptă şi să mânuiască lancea şi scutul. ⁶ El a mai tocmit o sută de mii de războinici viteji din Israel cu o sută de talanţi de argint. ⁷ Dar un om al lui Dumnezeu a venit la rege şi i-a zis:

– Nu lua cu tine oştirea lui Israel, căci Domnul nu este cu Israel, nu este cu toţi aceşti fii ai lui Efraim! ⁸ Căci, chiar dacă te vei duce şi vei fi curajos în luptă, Dumnezeu va face să te prăbuşeşti înaintea duşmanului, pentru că El are putere să ajute, dar şi să prăbuşească.

⁹ Amaţia l-a întrebat pe omul lui Dumnezeu:

– Dar cum rămâne cu cei o sută de talanţi pe care i-am dat cetei lui Israel?

Omul lui Dumnezeu i-a răspuns:

– Domnul poate să-ţi dea mult mai mult decât atât.

¹⁰ Amaţia şi-a despărţit oamenii de ceata venită din Efraim, după care a trimis ceata acasă. Ei s-au mâniat foarte tare pe cei din Iuda şi s-au întors acasă înfuriaţi. ¹¹ Amaţia s-a pregătit şi şi-a condus poporul, mergând în Valea Sării, unde au omorât zece mii de oameni din Seir. ¹² Cei din Iuda au capturat de vii zece mii de bărbaţi pe care i-au urcat pe vârful unei stânci, de unde i-au prăvălit, astfel încât toţi au fost zdrobiţi. ¹³ Între timp ceata pe care Amaţia o trimisese înapoi şi nu o lăsase să meargă cu ei la luptă, invadase cetăţile lui Iuda, din Samaria şi până la Bet-Horon, ucigând trei mii de oameni şi luând o pradă mare.

¹⁴ După ce s-a întors de la înfrângerea edomiţilor, Amaţia a adus zeii poporului din Seir şi i-a pus ca zei ai săi. El se închina înaintea lor şi aducea tămâie pentru ei. ¹⁵ Domnul s-a aprins de mânie împotriva lui Amaţia şi i-a trimis un profet care i-a spus astfel:

– De ce ai întrebat pe zeii care nu şi-au putut izbăvi propriul popor din mâna ta?

¹⁶ În timp ce acesta vorbea, regele i-a zis:

– Te-am pus eu să fii sfetnicul regelui? Încetează! Sau vrei să te lovesc?

Profetul s-a oprit, dar a mai adăugat:

– Ştiu acum că Dumnezeu a hotărât să te nimicească, pentru că ai făcut lucrul acesta şi nu ai ascultat de sfatul meu.

¹⁷ După ce s-a sfătuit, Amaţia, regele lui Iuda, a trimis nişte soli la Iehoaş, fiul lui Iehoahaz, regele lui Israel, zicându-i:

– Vino să ne confruntăm!

¹⁸ Dar Iehoaş, regele lui Israel, i-a răspuns lui Amaţia, regele lui Iuda, astfel:

– Spinul din Liban a trimis un sol să-i spună cedrului din Liban: „Dă-o pe fiica ta de soţie fiului meu!“ Imediat însă animalele sălbatice au trecut pe acolo şi au călcat spinul în picioare. ¹⁹ Tu zici: „Iată, am învins Edomul!“ Şi de aceea ţi s-a înălţat inima, mândrindu-te. Rămâi mai bine acasă! De ce să stârneşti o nenorocire care ar duce la căderea ta şi a lui Iuda?“ ²⁰ Amaţia însă nu a ascultat, fiindcă Dumnezeu hotărâse să-i dea pe cei din Iuda în mâna lui Iehoaş, deoarece căutaseră pe zeii Edomului. ²¹ Prin urmare, Iehoaş, regele lui Israel, a pornit la atac. El şi Amaţia, regele lui Iuda, s-au confruntat la Bet-Şemeş, în Iuda. ²² Iuda a fost învins de Israel şi fiecare om a fugit acasă. ²³ Iehoaş, regele lui Israel, l-a prins pe Amaţia, regele lui Iuda, fiul lui Ioaş, fiul lui Ahazia, la Bet-Şemeş şi l-a adus la Ierusalim. Apoi a spart zidul Ierusalimului de la Poarta Efraim până la Poarta Unghiului, pe o lungime de patru sute de coţi. ²⁴ A luat tot aurul şi argintul, împreună cu toate obiectele pe care le-a găsit în Casa lui Dumnezeu, aflate în grija lui Obed-Edom şi a golit vistieriile palatului regelui. A luat şi prizonieri, după care s-a întors în Samaria. ²⁵ Amaţia, fiul lui Ioaş, regele lui Iuda, a mai trăit încă cincisprezece ani după moartea lui Iehoaş, fiul lui Iehoahaz, regele lui Israel.

²⁶ Celelalte fapte ale lui Amaţia, de la început până la sfârşit, nu sunt scrise oare în „Cartea regilor lui Iuda şi ai lui Israel?“ ²⁷ De când Amaţia s-a depărtat de Domnul, slujitorii lui au pus la cale un complot împotriva lui la Ierusalim. El a fugit la Lachiş, dar ei au trimis după el oameni care l-au omorât acolo. ²⁸ L-au adus pe cai şi l-au înmormântat alături de părinţii săi în Cetatea lui David.

Domnia lui Uzia peste Iuda

26 Poporul lui Iuda l-a luat pe Uzia, care era în vârstă de şaisprezece ani şi l-a făcut rege în locul tatălui său, Amaţia. ² Uzia a rezidit Elatul şi l-a readus sub stăpânirea lui Iuda, după ce regele Amaţia s-a culcat alături de părinţii săi. ³ Uzia era în vârstă de şaisprezece ani când a devenit rege şi a domnit la Ierusalim timp de cincizeci şi doi de ani. Mama lui se numea Iecolia şi era din Ierusalim. ⁴ El a făcut ce este drept înaintea Domnului, tot aşa cum făcuse tatăl său, Amaţia. ⁵ El L-a căutat pe Dumnezeu în timpul vieţii lui Zaharia, cel care îl instruia în frica de Dumnezeu. Cât timp l-a căutat pe Domnul, Dumnezeu i-a dat izbândă.

⁶ Când a ieşit la luptă împotriva filistenilor, el a dărâmat zidurile cetăţii Gat, zidurile cetăţii Iabne, precum şi zidurile cetăţii Aşdod, după care a zidit cetăţi în apropiere de Aşdod şi pe întregul teritoriu al filistenilor. ⁷ Dumnezeu l-a ajutat împotriva filistenilor, împotriva arabilor care locuiau la Gur-Baal şi împotriva meuniţilor. ⁸ Amoniţii i-au plătit tribut lui Uzia. I s-a dus faima până la hotarul Egiptului, pentru că ajunsese foarte puternic. ⁹ Uzia a zidit turnuri în Ierusalim, la Poarta Unghiului, la Poarta Văii şi la contrafortul din unghiul zidului şi le-a întărit. ¹⁰ A zidit turnuri în pustie şi a săpat multe fântâni, căci avea vite numeroase atât în zona deluroasă, cât şi în câmpie. El avea plugari şi vieri în regiunea muntoasă şi în văile fertile, căci îi plăcea să lucreze pământul.

¹¹ Uzia avea o oştire care purta războiul şi care ieşea la luptă pe divizii, după numărătoarea făcută de scribul Ieiel şi de dregătorul Maaseia, sub îndrumarea lui Hanania, una dintre căpeteniile regelui. ¹² Numărul total al căpeteniilor de familii, al războinicilor viteji, era de două mii şase sute. ¹³ Sub comanda lor, se afla oştirea alcătuită din trei sute şapte mii cinci sute de bărbaţi care purtau războiul prin puterea armelor, ajutându-l pe rege împotriva duşmanului. ¹⁴ Uzia a dotat toată oştirea cu scuturi, lănci, coifuri, platoşe, arcuri şi praştii. ¹⁵ A făcut la Ierusalim nişte maşinării inventate de un meşter, care aveau să fie aşezate pe turnuri şi pe colţuri pentru a arunca cu săgeţi şi cu pietre mari. Lui Uzia i s-a dus faima până departe, căci a fost ajutat în chip minunat, până a ajuns puternic.

¹⁶ Dar când a ajuns puternic, i s-a îngâmfat inima spre pierzarea lui. El I-a fost necredincios Domnului, Dumnezeul lui, şi a intrat în Templul Domnului ca să ardă tămâie pe altarul tămâierii. ¹⁷ Preotul Azaria a intrat după el, însoţit fiind de optzeci de bărbaţi curajoşi, dintre preoţii Domnului. ¹⁸ Ei au stat împotriva regelui Uzia, zicându-i: „Uzia, nu-ţi este îngăduit să aduci tămâie Domnului! Doar preoţii, urmaşii lui Aaron, au fost sfinţiţi ca să aducă tămâie! Ieşi din Lăcaş! Pentru că ai fost necredincios, nu vei mai avea parte de cinste de la Domnul Dumnezeu!“ ¹⁹ Uzia, care avea deja în mână cădelniţa pentru tămâiere, s-a înfuriat. În momentul în care s-a înfuriat pe preoţi, i-a apărut lepră pe frunte, chiar acolo, în prezenţa preoţilor, în Casa Domnului, lângă altarul tămâierii. ²⁰ Când preotul conducător Azaria şi ceilalţi preoţi s-au întors spre el, au văzut că avea lepră pe frunte, astfel că l-au scos în grabă de acolo. De altfel, el însuşi s-a grăbit să iasă, căci îl lovise Domnul. ²¹ Regele Uzia a rămas lepros până în ziua morţii lui. Pentru că era lepros, el a fost îndepărtat de la Casa Domnului şi a locuit într-o casă izolată. Cel care supraveghea palatul regelui şi judeca poporul ţării era fiul său Iotam.

²² Celelalte fapte ale lui Uzia, de la început până la sfârşit, au fost scrise de profetul Isaia, fiul lui Amoţ. ²³ Uzia s-a culcat alături de părinţii săi şi a fost înmormântat alături de părinţii săi, în ogorul de înmormântare care aparţinea regilor, deoarece spuneau: „A fost lepros.“ Şi în locul lui a domnit fiul său Iotam.

Domnia lui Iotam peste Iuda

27 Iotam era în vârstă de douăzeci şi cinci de ani când a început să domnească şi a domnit la Ierusalim timp de şaisprezece ani. Mama lui se numea Ieruşa şi era fiica lui Ţadok. ² El a făcut ce este drept înaintea Domnului, tot aşa cum făcuse şi tatăl său, Uzia; spre deosebire de acesta, el nu a intrat în Templul Domnului. Poporul însă a continuat să se strice. ³ Iotam a zidit Poarta de Sus a Casei Domnului şi a ridicat mult zidul Ofelului. ⁴ El a zidit cetăţi în regiunea muntoasă a lui Iuda, iar în dumbrăvi a zidit fortăreţe şi turnuri. ⁵ S-a războit cu regele amoniţilor şi a fost mai puternic decât el. În anul acela, amoniţii i-au dat o sută de talanţi de argint, zece mii de cori de grâu şi zece mii de cori de orz. În cel de-al doilea şi al treilea an, amoniţii i-au plătit la fel. ⁶ Iotam a ajuns puternic, pentru că şi-a statornicit căile înaintea Domnului, Dumnezeul său.

⁷ Celelalte fapte ale lui Iotam, toate războaiele lui şi toate căile sale, sunt scrise în „Cartea regilor lui Israel şi ai lui Iuda“. ⁸ El era în vârstă de douăzeci şi cinci de ani când a început să domnească şi a domnit la Ierusalim timp de şaisprezece ani. ⁹ Iotam s-a culcat alături de părinţii săi şi l-au înmormântat în Cetatea lui David. Şi în locul lui a domnit fiul său Ahaz.

Domnia lui Ahaz peste Iuda

28 Ahaz era în vârstă de douăzeci de ani când a început să domnească şi a domnit la Ierusalim timp de şaisprezece ani. El nu a făcut ce este drept înaintea Domnului, aşa cum făcuse David, strămoşul său, ² ci a umblat în căile regilor lui Israel. El a făcut chipuri turnate pentru baali, ³ a adus tămâie în valea Ben-Hinom şi i-a trecut chiar şi pe fiii săi prin foc, potrivit obiceiurilor idolatre ale popoarelor pe care le izgonise Domnul dinaintea israeliţilor. ⁴ De asemenea, el a adus jertfe şi tămâie pe înălţimi, pe dealuri şi sub orice copac verde. ⁵ Domnul, Dumnezeul său, l-a dat pe mâna regelui Aramului. Arameii l-au învins şi i-au luat o mulţime de prizonieri pe care i-au adus la Damasc. Apoi Domnul l-a dat şi pe mâna regelui lui Israel, din partea căruia a suferit o mare înfrângere. ⁶ Pekah, fiul lui Remalia, a ucis într-o singură zi, în Iuda, o sută douăzeci de mii de războinici, pentru că Îl părăsiseră pe Domnul, Dumnezeul strămoşilor lor. ⁷ Zicri, un războinic efraimit, l-a ucis pe Maaseia, fiul regelui, pe Azrikam, conducătorul palatului, precum şi pe Elkana, al doilea om după rege. ⁸ Israeliţii au luat de la fraţii lor două sute de mii de prizonieri: femei, fii şi fiice. De asemenea, au mai luat de la ei multă pradă şi au adus prada la Samaria.

⁹ Acolo era un profet al Domnului, cu numele de Oded. El a ieşit înaintea oştirii care sosea în Samaria şi a zis: „În mânia Sa faţă de cei din Iuda, Domnul, Dumnezeul strămoşilor voştri, i-a dat în mâinile voastre, dar voi i-aţi ucis cu o furie care a ajuns până la ceruri. ¹⁰ Iar acum vă gândiţi ca oamenii luaţi din Iuda şi din Ierusalim să vă slujească ca sclavi şi sclave. Dar oare voi nu sunteţi vinovaţi faţă de Domnul, Dumnezeul vostru? ¹¹ Acum, ascultaţi-mă şi daţi drumul prizonierilor aduşi dintre fraţii voştri, căci mânia cea aprigă a Domnului este peste voi!“ ¹² Totodată nişte bărbaţi dintre căpeteniile lui Efraim, şi anume Azaria, fiul lui Iehohanan, Berechia, fiul lui Meşilemot, Ezechia, fiul lui Şalum şi Amasa, fiul lui Hadlai, s-au ridicat împotriva celor ce veneau de la război. ¹³ Ei le-au zis astfel: „Nu-i aduceţi aici pe prizonierii aceştia, căci altfel Domnul ne va învinui! Vreţi să adăugăm şi mai mult la păcatele şi greşelile noastre, când vina noastră este deja atât de mare, iar apriga Lui mânie este peste Israel?“ ¹⁴ Războinicii au lăsat prizonierii şi prada înaintea căpeteniilor şi a întregii adunări. ¹⁵ Apoi, oamenii care au fost menţionaţi pe nume s-au ridicat şi i-au sprijinit pe prizonieri. Din prada luată, i-au îmbrăcat pe toţi cei goi. I-au îmbrăcat, i-au încălţat, i-au hrănit, le-au dat să bea, i-au uns, i-au purtat pe măgari pe toţi cei obosiţi şi i-au adus la Ierihon, Cetatea Palmierilor, la cei de-un neam cu ei. După aceea ei s-au întors în Samaria.

¹⁶ În vremea aceea, regele Ahaz a trimis după ajutor la împăraţii Asiriei. ¹⁷ Edomiţii au venit iarăşi, au învins pe Iuda şi au luat prizonieri. ¹⁸ Filistenii au năvălit în cetăţile lui Iuda din zona deluroasă şi din Neghev, au cucerit Bet-Şemeş, Aialon, Ghederot, Soho cu satele dimprejurul ei, Timna cu satele dimprejurul ei, precum şi Ghimzo cu satele dimprejurul ei şi s-au aşezat în ele. ¹⁹ Domnul a umilit Iuda din cauza lui Ahaz, regele lui Israel, pentru că acesta a lăsat fără frâu nelegiuirea în Iuda şi a fost necredincios fără măsură faţă de Domnul. ²⁰ Tiglat-Pileser, împăratul Asiriei, a venit la el, dar mai mult i-a adus necaz decât să-l sprijine. ²¹ Ahaz a despuiat de aur Casa Domnului, palatul său şi casele conducătorilor săi şi l-a dăruit împăratului Asiriei, însă acest lucru nu i-a fost de nici un folos. ²² În vremea strâmtorării sale, a fost şi mai necredincios faţă de Domnul. Acesta a fost regele Ahaz! ²³ A jertfit zeilor Damascului, cei care l-au înfrânt, deoarece el spusese: „Zeii regilor din Aram i-au ajutat pe aceştia, deci le voi jertfi şi eu ca să mă ajute şi pe mine!“ Însă tocmai aceşti zei au fost cauza pierzării lui şi a întregului Israel. ²⁴ Ahaz a strâns vasele din Casa lui Dumnezeu, a tăiat în bucăţi vasele din Casa lui Dumnezeu, a închis porţile Casei lui Dumnezeu şi a zidit altare în toate ungherele Ierusalimului. ²⁵ A zidit înălţimi în fiecare cetate a lui Iuda, ca să aducă tămâie zeilor şi L-a provocat astfel la mânie pe Domnul, Dumnezeul strămoşilor lui.

²⁶ Celelalte fapte ale lui şi toate căile lui, de la început până la sfârşit, sunt scrise în „Cartea regilor lui Iuda şi ai lui Israel“. ²⁷ Ahaz s-a culcat alături de părinţii lui şi l-au înmormântat în cetatea Ierusalimului, căci nu l-au pus în mormântul regilor lui Israel. Şi în locul lui a domnit fiul său Ezechia.