2 Samuel 7:18-29

¹⁸ Regele David a intrat şi s-a aşezat înaintea Domnului, spunând: „Cine sunt eu, Stăpâne Doamne, şi cine este Casa mea, de m-ai adus până aici? ¹⁹ Şi ca şi cum ar fi prea puţin pentru Tine, Stăpâne Doamne, ai vorbit pe deasupra şi despre viitorul Casei robului Tău. Acesta să fie modul Tău de a lucra cu omul, Stăpâne Doamne? ²⁰ Ce ar putea să-Ţi mai răspundă David? Tu, Stăpâne Doamne, îl cunoşti pe robul Tău. ²¹ Datorită cuvântului Tău şi a inimii Tale, ai făcut Tu toate aceste lucrări măreţe, descoperindu-le apoi robului Tău. ²² Cât de măreţ eşti Tu, Stăpâne Doamne! După câte am auzit cu urechile noastre, nu este nimeni ca Tine şi nu există alt dumnezeu în afară de Tine. ²³ Şi cine este ca poporul Tău, ca Israel, singurul neam de pe pământ pe care a venit Dumnezeu să îl răscumpere pentru Sine, ca să fie poporul cu care să-Şi facă un nume? Tu ai făcut lucrări măreţe şi înfricoşătoare pentru ţara Ta, izgonind dinaintea poporului Tău, pe care Ţi l-ai răscumpărat din Egipt, neamuri şi pe zeii lor. ²⁴ Tu l-ai statornicit pe poporul Tău, Israel, pentru Tine, ca să fie poporul Tău pe vecie; şi Tu, Doamne, ai devenit Dumnezeul lor. ²⁵ Şi acum, Doamne, Dumnezeule, întăreşte pe vecie promisiunea pe care ai făcut-o cu privire la robul Tău şi la Casa lui şi fă precum ai zis. ²⁶ Fie preamărit Numele Tău! În veci să se spună că Domnul Oştirilor este Dumnezeu peste Israel, iar Casa robului Tău David să dăinuiască înaintea Ta! ²⁷ Tu, Doamne al Oştirilor, Dumnezeul lui Israel, ai descoperit robului Tău că îi vei zidi o Casă. De aceea a avut îndrăzneală robul Tău să-Ţi facă această rugăciune. ²⁸ Aşadar, Stăpâne Doamne, Tu, Cel Care eşti Dumnezeu şi ale Cărui cuvinte sunt adevăr, i-ai promis robului Tău aceste lucruri bune. ²⁹ Binevoieşte deci să binecuvântezi Casa robului Tău, ca să dăinuiască veşnic înaintea Ta. Căci Tu, Stăpâne Doamne, ai vorbit şi, prin binecuvântarea Ta, Casa robului Tău va fi binecuvântată pe vecie.