Isaia 34-37

Judecată împotriva neamurilor

34 Apropiaţi-vă, neamuri, şi ascultaţi!    Luaţi aminte, popoare!Să audă pământul şi toţi cei ce-l locuiesc,    lumea şi toate făpturile ei!² Domnul este mânios pe toate neamurile    şi furios pe toate oştirile lor.        El le nimiceşte cu desăvârşire, le dă spre a fi măcelărite.³ Morţii lor vor fi lăsaţi neîngropaţi;    hoiturile lor vor răspândi un miros greu,        iar munţii vor şiroi de sângele lor.⁴ Toată oştirea cerurilor se va descompune    şi cerurile însele vor fi înfăşurate ca un sul.Toată oştirea lor va cădea    asemeni frunzei veştejite a viţei-de-vie        şi asemeni smochinei stricate din pom.

⁵ Sabia Mea s-a îmbătat în ceruri,    iar acum, iată, coboară să judece Edomul,        poporul pe care l-am sortit nimicirii.⁶ Sabia Domnului este scăldată în sânge;    este acoperită de grăsime,de sângele mieilor şi al ţapilor    şi de grăsimea de la rinichii berbecilor.Căci Domnul aduce o jertfă la Boţra    şi face un mare măcel în Edom.⁷ Bivolii sălbatici vor cădea împreună cu ei    şi tăuraşii împreună cu taurii puternici.Ţara lor va fi scăldată în sânge,    iar pulberea lor va fi îmbibată de grăsime.

⁸ Căci Domnul are o zi a răzbunării,    un an al răsplătirii, pentru cauza Sionului.⁹ Pâraiele Edomului vor fi prefăcute în smoală,    iar pulberea lui în pucioasă.        Ţara lui va fi ca smoala aprinsă!¹⁰ Nu se va stinge nici noaptea, nici ziua,    iar fumul ei se va înălţa veşnic.Din generaţie în generaţie va rămâne pustie    şi nimeni nu va mai trece vreodată prin ea.¹¹ Ciuşul şi cucuveaua o vor stăpâni;    bufniţa şi corbul îşi vor face cuib acolo.El va întinde peste ea    funia de măsură a haosului        şi măsura de greutate a pustiirii.¹² Nobilii Edomului nu vor mai avea nimic acolo care să poată fi numit împărăţie;    toţi prinţii lui vor ajunge o nimica.¹³ Spini vor creşte în palatele lor,    urzici şi mărăcini vor răsări în fortăreţele lor.Va deveni vizuină pentru şacali    şi adăpost pentru struţi.¹⁴ Animalele pustiei se vor întâlni cu hienele,    iar ţapii sălbatici se vor chema unul pe altul.De asemenea, Lilit se va culca    şi îşi va găsi un loc de odihnă acolo.¹⁵ Bufniţa îşi va face cuibul acolo şi va depune ouă,    le va cloci şi îşi va strânge puii sub umbra aripilor sale.Şoimii se vor aduna şi ei,    fiecare cu perechea lui.

¹⁶ Cercetaţi sulul Domnului şi citiţi!

    Nici una dintre acestea nu va lipsi;        nici una nu va fi fără perechea ei,căci gura Domnului a poruncit    şi Duhul Său le-a adunat împreună.¹⁷ El a aruncat sorţii pentru ele    şi mâna Sa le-a împărţit pământul cu funia de măsurat;ele îl vor stăpâni pentru totdeauna    şi-l vor locui din generaţie în generaţie.

Bucuria celor răscumpăraţi

35 Pustia şi pămîntul uscat se vor bucura,    deşertul se va veseli şi va înflorica şofranul; ² va da flori din belşug,    se va bucura mult şi va striga de veselie.Gloria Libanului îi va fi dată,    măreţia Carmelului şi a Şaronului;vor vedea slava Domnului    şi măreţia Dumnezeului nostru.

³ Întăriţi mâinile slabe    şi genunchii care se clatină!⁴ Spuneţi celor cu inima speriată:    «Fiţi tari! Nu vă temeţi!Dumnezeul vostru vine!    El vine cu răzbunare şi cu răsplătire divină!        El vine să vă mântuiască!»

⁵ Atunci ochii celui orb vor fi deschişi    şi urechile celui surd vor fi destupate;⁶ atunci şchiopul va sări ca un cerb    şi limba celui mut va striga de bucurie.Căci în pustie vor ţâşni ape,    iar în deşert, izvoare.⁷ Nisipul arzător va ajunge iaz,    iar pământul însetat – izvoare de apă;iarbă, trestie şi papirus vor creşte    acolo unde odată locuiau şacalii.

⁸ Acolo va fi un drum larg,    o cale ce va fi numită «Calea Sfinţeniei».Cel necurat nu va călători pe ea,    ci aceasta va fi doar pentru cei ce umblă pe Cale;        nebunii nu vor ajunge pe ea.⁹ Nici un leu nu va fi acolo,    nici o fiară sălbatică nu va veni pe ea;nici una din acestea nu vor fi întâlnite pe ea,    ci numai cei răscumpăraţi vor umbla pe acolo.¹⁰ Răscumpăraţii Domnului se vor întoarce    şi vor intra în Sion cu strigăte de bucurie.O bucurie veşnică le va încununa capetele;    bucuria şi veselia îi vor copleşi,        iar necazul şi suspinul vor fugi de la ei.“

Ierusalimul, ameninţat de către Sanherib

36 În al paisprezecelea an al domniei regelui Ezechia, Sanherib, împăratul Asiriei, a înaintat împotriva tuturor cetăţilor fortificate ale lui Iuda şi le-a cucerit. ² Împăratul Asiriei l-a trimis din Lachiş pe Rab-Şache la regele Ezechia, la Ierusalim, însoţit de o oştire puternică. El s-a oprit la canalul de apă al Iazului de Sus, pe drumul către Ogorul Spălătorului. ³ Eliachim, fiul lui Hilchia, administratorul palatului, scribul Şebna şi cronicarul Ioah, fiul lui Asaf, s-au dus la el.

⁴ Rab-Şache le-a zis:

– Spuneţi-i lui Ezechia:

„Aşa vorbeşte marele împărat, împăratul Asiriei: «Pe ce se bazează această încredere a ta? ⁵ Tu spui că ai strategie şi putere pentru război, dar acestea sunt doar nişte vorbe goale. În cine deci te încrezi tu acum de te-ai răsculat împotriva mea? ⁶ Iată că te încrezi în Egipt, în acel toiag de trestie frântă, care străpunge şi răneşte mâna oricui se sprijină pe ea. Aşa este Faraon, monarhul Egiptului, pentru toţi cei ce se încred în el. ⁷ Dacă îmi vei spune: ‘Noi ne încredem în Domnul, Dumnezeul nostru!’, oare nu este El Acela ale Cărui înălţimi şi altare le-a îndepărtat Ezechia, zicând lui Iuda şi Ierusalimului: ‘Să vă închinaţi înaintea acestui altar!’»?

⁸ Vino acum şi fă o înţelegere cu stăpânul meu, împăratul Asiriei: eu îţi voi da două mii de cai, dacă tu vei putea găsi călăreţi pentru ei. ⁹ Şi cum vei putea îndepărta măcar o singură căpetenie dintre cei mai neînsemnaţi slujitori ai stăpânului meu, când tu te bazezi pe Egipt pentru care şi călăreţi? ¹⁰ Mai mult, am înaintat eu oare fără Domnul împotriva acestei ţări ca s-o distrug? Domnul Însuşi mi-a zis: «Înaintează împotriva acestei ţări şi distruge-o!»“

¹¹ Atunci Eliachim, Şebna şi Ioah i-au răspuns lui Rab-Şache:

– Vorbeşte, te rugăm, slujitorilor tăi în aramaică, pentru că o înţelegem, şi nu ne vorbi în limba iudaică, în auzul poporului care este pe zid!

¹² Dar Rab-Şache le-a zis:

– Oare, stăpânului vostru şi vouă, m-a trimis stăpânul meu să spun aceste cuvinte? Oare nu m-a trimis la oamenii aceştia, care stau pe zid şi care, asemenea vouă, vor trebui să-şi mănânce propriile murdării şi să-şi bea propriul ud?

¹³ Atunci Rab-Şache s-a ridicat şi a strigat tare în limba iudaică, astfel:

– Ascultaţi cuvintele marelui împărat, împăratul Asiriei! ¹⁴ Aşa vorbeşte împăratul:

„Nu-l lăsaţi pe Ezechia să vă amăgească, pentru că el nu va putea să vă izbăvească. ¹⁵ Nu-l lăsaţi pe Ezechia să vă convingă să vă încredeţi în Domnul, zicându-vă: «Cu siguranţă, Domnul ne va izbăvi; cetatea aceasta nu va fi dată în mâinile împăratului Asiriei!» ¹⁶ Nu-l ascultaţi pe Ezechia, căci aşa vorbeşte împăratul Asiriei: «Faceţi pace cu mine şi veniţi afară la mine. Atunci fiecare dintre voi va mânca din via lui şi din smochinul lui şi va bea apă din fântâna lui, ¹⁷ până voi veni şi vă voi lua într-o ţară ca a voastră, o ţară cu belşug de grâne şi de vin, de pâine şi de vii.» ¹⁸ Nu-l lăsaţi pe Ezechia să vă îndrume greşit, pretinzând că Domnul vă va izbăvi! Şi-a izbăvit vreunul dintre zeii neamurilor ţara din mâinile împăratului Asiriei? ¹⁹ Unde sunt zeii Hamatului şi ai Arpadului? Unde sunt zeii Sefarvayimului? Au putut ei salva Samaria din mâna mea? ²⁰ Care dintre toţi zeii acestor ţări şi-au izbăvit ţara din mâna mea? Prin urmare, cum ar putea Domnul să izbăvească Ierusalimul din mâna mea?“

²¹ Dar poporul tăcea şi nu i-a răspuns nici un cuvânt, căci porunca regelui era să nu-i răspundă. ²² Atunci Eliachim, fiul lui Hilchia, administratorul palatului, secretarul Şebna şi cronicarul Ioah, fiul lui Asaf, au venit la Ezechia cu hainele rupte şi i-au spus cuvintele lui Rab-Şache.

Ezechia îi cere sfat lui Isaia

37 Când regele Ezechia a auzit lucrul acesta, şi-a sfâşiat hainele, s-a acoperit cu un sac şi s-a dus la Casa Domnului. ² I-a trimis la profetul Isaia, fiul lui Amoţ, pe Eliachim, administratorul palatului, pe scribul Şebna şi pe cei bătrâni dintre preoţi, acoperiţi toţi cu saci. ³ Ei i-au zis:

– Aşa vorbeşte Ezechia:

„Aceasta este o zi de necaz, de pedeapsă şi de ruşine, căci copiii sunt gata să se nască, dar nu mai este nici o putere pentru a le da naştere. ⁴ Poate că Domnul, Dumnezeul tău, a auzit cuvintele lui Rab-Şache, care a fost trimis de stăpânul său, împăratul Asiriei, pentru a-L batjocori pe Dumnezeul cel Viu şi poate că Domnul, Dumnezeul tău, îl va mustra pentru cuvintele pe care le-a auzit. De aceea înalţă o rugăciune pentru cei care au mai rămas!“

⁵ Când slujitorii regelui Ezechia au ajuns la Isaia, ⁶ acesta le-a zis:

– Să-i spuneţi stăpânului vostru că aşa vorbeşte Domnul:

„Nu te speria de cuvintele pe care le-ai auzit şi cu care slujitorii împăratului Asiriei M-au blasfemiat! ⁷ Iată, voi pune în el un duh şi astfel, la auzirea unui zvon, se va întoarce în ţara lui; şi voi face să cadă ucis de sabie chiar în ţara lui.“

⁸ Când Rab-Şache a auzit că împăratul Asiriei plecase din Lachiş, s-a întors şi l-a găsit pe acesta luptând împotriva Libnei. ⁹ După aceea, împăratul Asiriei a auzit că Tirhaka, regele din Cuş, a pornit la luptă împotriva lui. Când a auzit lucrul acesta a trimis soli la Ezechia, zicând: ¹⁰ „Aşa să-i vorbiţi lui Ezechia, regele lui Iuda:

«Nu-l lăsa pe Dumnezeul tău, în care te încrezi, să te amăgească zicându-ţi că Ierusalimul nu va fi dat în mâna împăratului Asiriei. ¹¹ Cu siguranţă, ai auzit ce au făcut împăraţii Asiriei tuturor ţărilor cucerite, distrugându-le în întregime! Şi tu să fii oare salvat? ¹² Şi-au salvat, oare, zeii neamurile pe care părinţii mei le-au distrus: pe Gozan, pe Haran, pe Reţef şi pe fiii lui Eden, care erau în Tel-Assar? ¹³ Unde este regele Hamatului, regele Arpadului şi regele cetăţii Sefarvayim, al cetăţii Hena sau al cetăţii Iva?»“

Rugăciunea lui Ezechia

¹⁴ Ezechia a luat scrisoarea din mâna solilor şi a citit-o. Apoi s-a dus la Casa Domnului şi a întins-o înaintea Domnului. ¹⁵ Ezechia s-a rugat Domnului, zicând:

¹⁶ „O, Doamne al Oştirilor, Dumnezeul lui Israel, Tu, Care tronezi deasupra heruvimilor! Tu eşti singurul Dumnezeu al tuturor regatelor pământului! Tu ai făcut cerurile şi pământul! ¹⁷ Doamne, pleacă-Ţi urechea şi ascultă! Doamne, deschide-Ţi ochii şi priveşte! Auzi toate cuvintele pe care Sanherib le-a trimis ca să-L batjocorească pe Dumnezeul cel Viu! ¹⁸ Doamne, este adevărat că împăraţii Asiriei au pustiit toate aceste neamuri şi ţările lor, ¹⁹ şi că le-au aruncat zeii în foc, însă ei i-au distrus pentru că nu erau Dumnezeu, ci lucrări făcute de mâna omului; erau doar lemn şi piatră. ²⁰ Acum, Doamne, Dumnezeul nostru, scapă-ne din mâna lui, ca să ştie toate regatele pământului că doar Tu eşti Domnul!“

Profeţia lui Isaia asupra lui Sanherib

²¹ Atunci Isaia, fiul lui Amoţ, a trimis la Ezechia să i se spună: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Pentru că Mi te-ai rugat cu privire la Sanherib, împăratul Asiriei, ²² iată care este cuvântul pe care l-a rostit Domnul împotriva acestuia:

Fecioara, fiica Sionului,    te dispreţuieşte şi îşi bate joc de tine!Fiica Ierusalimului    dă din cap în timp ce fugi.²³ Ştii pe Cine ai batjocorit şi ai blasfemiat tu?    Ştii împotriva Cui ţi-ai ridicat glasul?Ştii împotriva Cui ţi-ai înălţat mândru privirea?    Împotriva Sfântului lui Israel!²⁴ Prin slujitorii tăi L-ai batjocorit pe Stăpân    şi ai zis:‘Cu mulţimea carelor mele    am urcat înălţimile munţilor        până la cele mai înalte piscuri ale Libanului!I-am tăiat cei mai înalţi cedri    şi cei mai aleşi chiparoşi.Am ajuns la cele mai înalte piscuri    şi la pădurea cea mai deasă.²⁵ Am săpat fântâni    şi am băut apă,şi cu tălpile picioarelor mele    am secat toate pâraiele Egiptului.’

²⁶ N-ai auzit?    Eu le-am întocmit cu mult timp în urmă,din zile străvechi le-am plănuit;    acum însă le-am îngăduit să se împlinească,anume ca tu să prefaci cetăţile fortificate    în mormane de dărâmături.²⁷ Locuitorii lor sunt neputincioşi,    sunt uluiţi şi făcuţi de ruşine.Au ajuns ca iarba de pe câmp    şi ca verdeaţa fragedă,ca iarba de pe acoperişuri,    care se usucă înainte să crească.

²⁸ Dar Eu ştiu unde stai,    când ieşi şi când intri        şi cât eşti de furios pe Mine.²⁹ Pentru că te-ai mâniat pe Mine    şi pentru că trufia ta a ajuns la urechile Mele,voi pune veriga Mea în nasul tău,    şi zăbala Mea în gura taşi te voi întoarce    pe drumul pe care ai venit.

³⁰ Acesta va fi semnul pentru tine, Ezechia:

anul acesta veţi mânca ce va creşte de la sine,    iar în al doilea an – ce va răsări din ce a rămas.Dar în al treilea an veţi semăna şi veţi secera,    veţi planta vii şi le veţi mânca roadele.³¹ Supravieţuitorii Casei lui Iuda, cei rămaşi,    vor prinde iarăşi rădăcini dedesubt        şi vor da rod deasupra.³² Căci din Ierusalim va ieşi o rămăşiţă    şi din muntele Sion o ceată de supravieţuitori.

Râvna Domnului Oştirilor va face lucrul acesta.»“

³³ „De aceea aşa vorbeşte Domnul cu privire la împăratul Asiriei:

«Nu va intra în cetatea aceasta    şi nu va trage nici o săgeată acolo;nu va veni în faţa ei cu vreun scut    şi nu va ridica împotriva ei nici o rampă de asalt.³⁴ Pe drumul pe care a venit, pe acela se va întoarce    şi nu va intra în cetatea aceasta,        zice Domnul.³⁵ Eu voi ocroti cetatea aceasta pentru a o izbăvi,    de dragul Meu şi de dragul robului Meu David.»“

³⁶ Îngerul Domnului a ieşit în tabăra asirienilor şi a ucis o sută optzeci şi cinci de mii de oameni. Când cei din popor s-au trezit dis-de-dimineaţă, au văzut că toţi erau nişte trupuri moarte. ³⁷ Atunci Sanherib, împăratul Asiriei şi-a ridicat tabăra şi a plecat. El s-a întors la Ninive şi a locuit acolo.

³⁸ În timp ce se închina în templul zeului său, Nisrok, fiii săi, Adra-Melek şi Sareţer, l-au ucis cu sabia şi au fugit în ţara Ararat. Şi în locul lui a domnit fiul său Esar-Hadon.