1 Samuel 11-13

Saul îi învinge pe amoniţi şi este confirmat drept rege

11 Amonitul Nahaş a venit şi şi-a aşezat tabăra împotriva Iabeşului din Ghilad. Atunci toţi bărbaţii din Iabeş i-au zis lui Nahaş:

– Încheie cu noi un legământ, iar noi îţi vom sluji.

² Dar Nahaş, amonitul, le-a zis:

– Voi încheia un legământ cu voi doar dacă mă lăsaţi să vă scot la toţi ochiul drept, aruncând în acest fel ruşinea peste întregul Israel.

³ Cei din sfatul bătrânilor Iabeşului i-au zis:

– Lasă-ne un răgaz de şapte zile pentru a putea trimite mesageri în toate teritoriile lui Israel, iar dacă nu va fi nimeni care să ne elibereze, ne vom preda ţie.

⁴ Când au sosit mesagerii în Ghiva lui Saul şi au spus aceste cuvinte în auzul poporului, tot poporul a început să plângă în hohote. ⁵ Saul tocmai se întorcea de la câmp în urma boilor şi a întrebat: „Ce s-a întâmplat cu poporul de plânge?“

Atunci ei i-au povestit despre mesajul bărbaţilor din Iabeş. ⁶ Când a auzit Saul aceste cuvinte, Duhul lui Dumnezeu a venit cu putere peste el şi el s-a aprins de mânie. ⁷ A luat o pereche de boi, i-a tăiat în bucăţi şi a trimis bucăţile, prin mesageri, în toate teritoriile lui Israel, spunând: „Aşa se va face cu boii oricui nu îl urmează pe Saul şi pe Samuel.“ Groaza Domnului a intrat în popor, astfel că ei au ieşit la luptă ca un singur om. ⁸ Când Saul i-a numărat la Bezek, din Israel erau trei sute de mii de bărbaţi, iar din Iuda erau treizeci de mii de bărbaţi. ⁹ Atunci le-a zis mesagerilor care au venit: „Aşa să spuneţi bărbaţilor din Iabeş-Ghilad: «Mâine, când va dogori soarele, veţi fi izbăviţi!»“ Când au sosit mesagerii şi le-au spus aceste lucruri bărbaţilor din Iabeş, aceştia s-au bucurat. ¹⁰ Ei le-au zis amoniţilor: „Mâine ne vom preda vouă şi veţi putea să faceţi cu noi tot ce veţi vrea.“

¹¹ În ziua următoare, Saul a împărţit oamenii în trei cete. În timpul străjii de dimineaţă au pătruns în tabăra amoniţilor şi i-au zdrobit până la arşiţa zilei. Cei care au supravieţuit s-au împrăştiat, astfel încât n-au mai fost lăsaţi împreună nici măcar doi dintre ei.

¹² Atunci poporul i-a zis lui Samuel:

– Care au fost cei ce n-au vrut ca Saul să domnească peste noi? Aduceţi-i la noi pe aceşti oameni, ca să-i ucidem.

¹³ Dar Saul a zis:

– Nici un om nu va fi dat la moarte în această zi, pentru că astăzi Domnul l-a izbăvit pe Israel.

¹⁴ Atunci Samuel a spus poporului:

– Să mergem la Ghilgal şi să reafirmăm acolo monarhia.

¹⁵ Astfel, tot poporul s-a dus la Ghilgal şi l-au încoronat pe Saul în prezenţa Domnului. Au adus acolo jertfe de pace înaintea Domnului şi s-au bucurat foarte mult, atât Saul, cât şi toţi israeliţii.

Discursul de bun-rămas al lui Samuel

12 Samuel a zis întregului Israel:

– Am ascultat de tot ceea ce mi-aţi cerut şi am pus astfel un rege peste voi. ² Acum, iată, aveţi un rege care să vă conducă! Cât despre mine, eu am îmbătrânit şi am încărunţit, iar fiii mei se află aici cu voi. Am fost conducătorul vostru din tinereţea mea şi până astăzi. ³ Sunt aici! Mărturisiţi acum împotriva mea înaintea Domnului şi înaintea unsului Său! Cui i-am luat boul sau cui i-am luat măgarul? Pe cine am înşelat sau pe cine am asuprit? Din mâna cui am primit mită ca să închid ochii în privinţa lui? Spuneţi-mi şi vă voi da înapoi.

⁴ – Nu ne-ai înşelat, nu ne-ai asuprit şi n-ai luat nimic din mâna nimănui, i-au răspuns ei.

⁵ Atunci el le-a mai zis:

– Domnul este martor împotriva voastră şi unsul Său este martor în ziua aceasta că nu m-aţi găsit vinovat cu nimic.

– El este martor, au răspuns ei.

⁶ Samuel a spus poporului:

– Domnul este Cel Care i-a ales pe Moise şi pe Aaron şi Care i-a scos pe strămoşii voştri din ţara Egiptului. ⁷ Acum rămâneţi aici ca să vă confrunt, înaintea Domnului, cu toate faptele drepte pe care le-a făcut El pentru voi şi pentru strămoşii voştri. ⁸ După ce Iacov a intrat în Egipt, strămoşii voştri au strigat către Domnul, iar Domnul l-a trimis pe Moise şi pe Aaron care i-au scos din Egipt şi i-au adus ca să locuiască în locul acesta. ⁹ Dar pentru că ei L-au uitat pe Domnul, Dumnezeul lor, El i-a vândut în mâinile lui Sisera, conducătorul oştirii Haţorului, în mâinile filistenilor şi ale regelui Moabului, care au luptat împotriva lor. ¹⁰ Ei au strigat către Domnul, zicând: „Am păcătuit căci L-am părăsit pe Domnul şi am slujit baalilor şi aştoretelor. Dar acum, eliberează-ne de sub puterea duşmanilor noştri şi Îţi vom sluji Ţie.“ ¹¹ Şi Domnul i-a trimis pe Ierub-Baal, pe Barak, pe Iefta şi pe Samuel şi v-a eliberat de sub puterea duşmanilor din jurul vostru, astfel încât aţi locuit în siguranţă. ¹² Dar când aţi văzut că Nahaş, regele amoniţilor, se îndreaptă împotriva voastră, deşi Domnul, Dumnezeul vostru, vă era Împărat, mi-aţi zis: „Nu vrem să facem cum zici tu, ci să domnească un rege peste noi!“ ¹³ Iată deci regele pe care l-aţi ales şi pe care l-aţi cerut. Domnul a pus peste voi un rege. ¹⁴ Dacă vă veţi teme de Domnul şi Îi veţi sluji, dacă veţi asculta de glasul Său şi nu vă veţi răzvrăti împotriva poruncilor Lui şi dacă Îl veţi urma pe Domnul, Dumnezeul vostru, atât voi, cât şi regele care domneşte peste voi, va fi bine. ¹⁵ Dar dacă nu veţi asculta de glasul Domnului şi vă veţi împotrivi poruncii Domnului, atunci mâna Domnului va fi împotriva voastră, aşa cum a fost împotriva strămoşilor voştri. ¹⁶ Rămâneţi în continuare aici şi priviţi acest mare lucru pe care Domnul îl va face sub privirea voastră. ¹⁷ Nu este astăzi seceratul grâului? Am să chem pe Domnul şi El va trimite tunet şi ploaie. Atunci veţi înţelege că aţi făcut un mare rău în ochii Domnului, cerând pentru voi un rege.

¹⁸ Samuel l-a chemat pe Domnul Care a trimis tunet şi ploaie în ziua aceea. Atunci întregul popor s-a temut foarte tare de Domnul şi de Samuel. ¹⁹ I-au spus lui Samuel:

– Roagă-te Domnului, Dumnezeul tău, pentru slujitorii tăi, ca să nu murim, căci am adăugat la toate păcatele noastre şi răul de a cere pentru noi un rege.

²⁰ Samuel a răspuns poporului:

– Nu vă fie teamă! Aţi făcut tot răul acesta, numai să nu vă întoarceţi din a-L urma pe Domnul şi din a-I sluji cu toată inima voastră. ²¹ Nu vă duceţi după lucruri deşarte, care nu vă aduc nici un folos şi nici nu vă izbăvesc deoarece sunt lucruri deşarte. ²² Domnul nu va lepăda pe poporul Său din cauza Numelui Său cel mare, căci El a găsit plăcere în a face din voi poporul Său. ²³ În ce mă priveşte, departe de mine să păcătuiesc împotriva Domnului, încetând a mă ruga pentru voi. De asemenea, vă voi învăţa calea cea bună şi dreaptă. ²⁴ Numai să vă temeţi de Domnul şi să Îi slujiţi cu credincioşie din toată inima voastră, căci vedeţi ce lucruri mari a făcut pentru voi. ²⁵ Dar dacă veţi continua să faceţi răul, veţi fi nimiciţi atât voi, cât şi regele vostru.

Saul nesocoteşte Legea şi este lepădat

13 Saul era în vârstă de treizeci de ani când a ajuns rege şi a domnit timp de patruzeci şi doi de ani peste Israel. ² Saul şi-a ales trei mii de bărbaţi din Israel: două mii erau cu el în Micmaş şi în regiunea muntoasă a Betelului, iar o mie erau cu Ionatan în Ghiva lui Beniamin. Pe ceilalţi din popor i-a trimis acasă. ³ Ionatan a atacat garnizoana filistenilor care se afla la Gheva, iar filistenii au aflat lucrul acesta. Atunci Saul a pus să se sufle din corn în toată ţara, spunând: „Să audă evreii!“ ⁴ Şi s-a auzit în tot Israelul că Saul a atacat garnizoana filistenilor şi că Israel s-a făcut urât acestora. Poporul a fost chemat să i se alăture lui Saul, la Ghilgal. ⁵ Filistenii s-au adunat pentru a lupta cu Israel. Erau trei mii de care şi şase mii de călăreţi, trupe atât de numeroase cât nisipul de pe malul mării. Au venit şi şi-au aşezat tabăra la Micmaş, la răsărit de Bet-Aven. ⁶ Când bărbaţii lui Israel s-au văzut la strâmtorare (căci oştirea lor era în impas) au început să se ascundă în peşteri, în tufişuri, printre stânci, în gropi şi în fântâni. ⁷ Unii dintre evrei chiar au trecut Iordanul înspre regiunile Gad şi Ghilad. Saul se afla încă la Ghilgal şi toţi cei care erau cu el tremurau de frică. ⁸ El a aşteptat şapte zile, timpul hotărât de către Samuel. Dar pentru că Samuel nu venea la Ghilgal, oamenii lui Saul au început să se împrăştie. ⁹ Atunci Saul a zis: „Aduceţi la mine arderea de tot şi jertfele de pace.“ Şi a jertfit arderea de tot. ¹⁰ Tocmai în momentul în care sfârşea de adus arderea de tot, a sosit şi Samuel. Saul i-a ieşit în întâmpinare ca să-l salute.

¹¹ – Ce ai făcut? i-a zis Samuel.

Saul i-a răspuns:

– Când am văzut că oamenii mei au început să se împrăştie, că tu nu vii la timpul hotărât şi că filistenii sunt adunaţi la Micmaş, ¹² mi-am zis: „Filistenii vor înainta împotriva mea la Ghilgal, iar eu încă nu am căutat faţa Domnului.“ De aceea am îndrăznit să jertfesc eu arderea de tot.

¹³ Samuel i-a zis lui Saul:

– Ai lucrat ca un nebun şi nu ai păzit porunca pe care ţi-o dăduse Domnul, Dumnezeul tău. Dacă ai fi ascultat, Domnul ţi-ar fi întărit pentru totdeauna domnia peste Israel. ¹⁴ Acum însă domnia ta nu va mai dăinui. Domnul Şi-a găsit un om după inima Lui şi l-a rânduit să fie conducătorul poporului Său. Şi aceasta fiindcă nu ai ascultat de porunca Domnului.

¹⁵ Samuel s-a ridicat şi a plecat din Ghilgal la Ghiva lui Beniamin. Saul a numărat oamenii care erau cu el şi au ieşit în jur de şase sute de bărbaţi. ¹⁶ Saul şi Ionatan, fiul său, împreună cu aceşti bărbaţi au rămas la Ghiva, în Beniamin, în timp ce filistenii şi-au aşezat tabăra la Micmaş. ¹⁷ Din tabăra filistenilor au ieşit trei cete de năvălitori ca să pustiască. O ceată a luat-o pe drumul spre Ofra, în regiunea Şual, ¹⁸ o alta a luat-o pe drumul spre Bet-Horon, iar ultima – pe drumul spre hotarul care duce în valea Ţeboim, spre pustie.

¹⁹ Pe vremea aceea, în tot Israelul nu se găsea nici un fierar deoarece filistenii ziseseră: „Evreii nu trebuie să-şi facă săbii sau suliţe.“ ²⁰ Prin urmare, fiecare israelit se ducea la filisteni ca să-şi ascută fierul pentru plug, sapa, toporul şi secera. ²¹ Preţul era de un pim pentru ascuţirea fierului de plug şi al sapei şi de o treime dintr-un şechel pentru ascuţirea furcii, toporului şi a ţepuşei cu care se mână boii. ²² De aceea, în ziua luptei, nici unul din luptătorii care erau cu Saul şi cu Ionatan nu avea o sabie sau o suliţă în mână. Numai Saul şi fiul său Ionatan aveau.

Fapta de vitejie a lui Ionatan

²³ O unitate filisteană a înaintat şi s-a aşezat în trecătoare, la Micmaş.