Titus 1-3

1 Pavel, rob al lui Dumnezeu şi apostol al lui Isus Cristos, după credinţa aleşilor lui Dumnezeu şi după cunoaşterea adevărului, care este potrivit cu evlavia, ² în nădejdea vieţii veşnice, pe care Dumnezeu, Care nu minte, a promis-o înainte de vremurile veşniciilor, ³ iar la vremea potrivită Şi-a descoperit Cuvântul prin predicarea care mi-a fost încredinţată prin porunca lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, ⁴ către Titus, adevăratul meu copil în credinţa pe care o împărtăşim împreună: har şi pace de la Dumnezeu Tatăl şi de la Cristos Isus, Mântuitorul nostru!

Slujba lui Titus în Creta

⁵ Te-am lăsat în Creta ca să pui în ordine lucrurile care au mai rămas de rânduit şi să numeşti bătrâni în fiecare cetate, aşa cum ţi-am poruncit. ⁶ Dar bătrânul trebuie să fie cineva fără pată, soţ al unei singure femei, având copii credincioşi, care să nu fie acuzaţi de destrăbălare sau de neascultare. ⁷ Căci supraveghetorul, ca administrator al lui Dumnezeu, trebuie să fie fără pată, să nu fie arogant, nici mânios, nici beţiv, nici bătăuş, nici lacom de câştig, ⁸ ci trebuie să fie ospitalier, să iubească binele, să fie cumpătat, drept, sfânt, înfrânat, ⁹ să se ţină de Cuvântul vrednic de încredere, care este potrivit cu învăţătura primită, pentru a-i putea încuraja şi pe alţii prin învăţătura sănătoasă şi pentru a-i mustra pe cei ce vorbesc împotrivă.

¹⁰ Sunt mulţi răzvrătiţi, palavragii şi înşelători, îndeosebi printre cei circumcişi, ¹¹ care trebuie făcuţi să tacă, pentru că buimăcesc case întregi, învăţându-i pe oameni ceea ce n-ar trebui, de dragul unui câştig ruşinos. ¹² Chiar unul dintre ei, un profet de-al lor, a zis: „Cretanii sunt întotdeauna nişte mincinoşi, nişte fiare rele şi nişte pântece leneşe.“ ¹³ Mărturia aceasta este adevărată. Din acest motiv, mustră-i cu asprime, ca să fie sănătoşi în credinţă ¹⁴ şi să nu dea atenţie miturilor iudaice şi poruncilor oamenilor care se întorc de la adevăr! ¹⁵ Pentru cei curaţi, toate sunt curate, dar pentru cei pângăriţi şi necredincioşi, nimic nu este curat, ci până şi mintea, şi conştiinţa le sunt pângărite. ¹⁶ Ei pretind că-L cunosc pe Dumnezeu, dar prin faptele lor Îl neagă. Sunt odioşi, neascultători, incapabili de orice lucrare bună.

Trăind după învăţătura sănătoasă

2 Tu însă să vorbeşti lucruri care se potrivesc cu învăţătura sănătoasă! ² Cei vârstnici trebuie să fie demni, onorabili, cumpătaţi, sănătoşi în credinţă, în dragoste şi în răbdare. ³ Tot astfel, şi femeile în vârstă trebuie să aibă o purtare respectuoasă, să nu fie acuzatoare, nici înrobite de vin, să fie unele care îi învaţă pe alţii ce este bine, ⁴ astfel încât să le poată sfătui pe cele tinere să fie iubitoare de soţi, iubitoare de copii, ⁵ cumpătate, curate, bune gospodine, să fie supuse soţilor lor, astfel încât Cuvântul lui Dumnezeu să nu fie vorbit de rău. ⁶ Tot astfel, îndeamnă-i şi pe cei tineri să fie cu stăpânire de sine. ⁷ În toate lucrurile, dă-te ca exemplu prin lucrări bune, printr-o învăţătură curată, prin demnitate, ⁸ printr-o vorbire sănătoasă, ireproşabilă, pentru ca aceia care se împotrivesc să fie făcuţi de ruşine şi să nu aibă nimic rău de spus despre noi. ⁹ Spune-le sclavilor să le fie supuşi în toate stăpânilor lor, să le fie plăcuţi, să nu le întoarcă vorba, ¹⁰ să nu fure, ci să dovedească că, în toate, sunt buni şi credincioşi, pentru ca astfel să arate în toate frumuseţea învăţăturii lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru.

¹¹ Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat ¹² şi ne învaţă să renunţăm la lipsa de evlavie şi la poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum într-un mod cumpătat, drept şi evlavios, ¹³ în timp ce aşteptăm fericita nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor, Isus Cristos. ¹⁴ El S-a dat pe Sine Însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege şi să-Şi curăţească un popor care să fie doar al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune. ¹⁵ Spune aceste lucruri, îndeamnă şi mustră cu toată autoritatea! Nimeni să nu te dispreţuiască!

Gata pentru orice faptă bună

3 Aminteşte-le să fie supuşi conducătorilor şi autorităţilor, să fie ascultători, gata pentru orice faptă bună, ² să nu insulte pe nimeni, să nu fie certăreţi, să fie blânzi, să arate tot respectul faţă de toţi oamenii. ³ Căci şi noi eram odată nesăbuiţi, neascultători, rătăciţi, sclavi ai poftelor şi ai diferitelor plăceri, trăind în răutate şi invidie, fiind urâţi de alţii şi urându-ne unii pe alţii. ⁴ Dar când s-a arătat bunătatea şi dragostea de oameni a lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, ⁵ El ne-a mântuit, însă nu datorită faptelor pe care le-am înfăptuit noi în dreptate, ci potrivit cu mila Lui, prin spălarea făcută de naşterea din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt, ⁶ pe Care L-a turnat peste noi din belşug, prin Isus Cristos, Mântuitorul nostru, ⁷ pentru ca, fiind îndreptăţiţi prin harul Lui, să putem deveni moştenitori, având nădejdea vieţii veşnice. ⁸ Acest cuvânt este vrednic de încredere şi doresc să insişti asupra acestor lucruri, pentru ca cei ce au crezut în Dumnezeu să caute să fie fruntaşi în a face fapte bune. Aceste lucruri sunt bune şi de folos pentru oameni. ⁹ Fereşte-te de controverse nesăbuite, de genealogii, de certuri şi de lupte cu privire la Lege, pentru că sunt fără folos şi zadarnice! ¹⁰ După primul şi al doilea avertisment să nu mai ai nimic de-a face cu cel ce provoacă dezbinări, ¹¹ deoarece ştii că un astfel de om este stricat şi păcătuieşte, fiind de la sine condamnat.

Instrucţiuni finale

¹² Când îl voi trimite la tine pe Artemas sau pe Tihicus, grăbeşte-te să vii la mine în Nicopole, căci am hotărât să rămân peste iarnă acolo. ¹³ Fă tot ce poţi pentru a-i ajuta pe legiuitorul Zenas şi pe Apolos în călătoria lor, ca să nu le lipsească nimic. ¹⁴ Ai noştri trebuie să înveţe să fie fruntaşi în fapte bune, pentru a ajuta la nevoile urgente, ca să nu fie neroditori.

¹⁵ Toţi cei ce sunt împreună cu mine te salută. Salută-i pe cei ce ne iubesc în credinţă! Harul să fie cu voi toţi.

Marcu 6:1-13

Necredinţa celor din Nazaret

6 Isus a ieşit de acolo şi a venit în patria Lui. Ucenicii Lui L-au urmat. ² Când a venit ziua Sabatului, a început să dea învăţătură în sinagogă. Mulţi, când Îl auzeau, erau uimiţi şi ziceau: „De unde are Acest Om aceste lucruri? Ce fel de înţelepciune este aceasta care I-a fost dată? Cum de se fac aceste minuni prin mâinile Lui? ³ Oare nu este Acesta tâmplarul, fiul Mariei şi fratele lui Iacov, al lui Iosif, al lui Iuda şi al lui Simon? Şi surorile Lui, nu sunt oare aici, printre noi?“ Şi astfel, ei se poticneau în El.

⁴ Isus însă le-a zis: „Un profet nu este fără onoare decât în patria lui, între rudele lui şi în casa lui.“ ⁵ Şi n-a putut să facă acolo nici o minune, în afară de faptul că Şi-a pus mâinile peste câţiva bolnavi şi i-a vindecat. ⁶ Şi se mira de necredinţa lor.

Trimiterea celor doisprezece

Isus străbătea satele de jur-împrejur, dând învăţătură. ⁷ El i-a chemat pe cei doisprezece şi a început să-i trimită doi câte doi, dându-le autoritate asupra duhurilor necurate. ⁸ Le-a poruncit să nu ia nimic cu ei pe drum, decât un toiag – să nu ia nici pâine, nici traistă, nici bani la brâu, ⁹ ci să se încalţe cu sandale, dar să nu-şi ia două tunici. ¹⁰ El le-a mai zis: „În orice casă intraţi, rămâneţi acolo până când veţi pleca din locul acela. ¹¹ Şi dacă în vreun loc nu vă vor primi şi nu vă vor asculta, scuturaţi-vă praful de sub picioare când ieşiţi de acolo, drept mărturie împotriva lor!“

¹² Ei au plecat şi au predicat că oamenii trebuie să se pocăiască. ¹³ Au scos mulţi demoni şi pe mulţi bolnavi i-au uns cu untdelemn şi i-au vindecat.

Proverbe 11:16-18

¹⁶ O femeie plăcută câştigă respect,    dar cei nemiloşi câştigă doar bogăţie.

¹⁷ Omul milostiv îşi face bine lui însuşi,    dar cel nemilos îşi aduce asupra lui necazuri.

¹⁸ Cel rău obţine un câştig înşelător,    dar cel ce seamănă dreptatea primeşte o adevărată plată.