1 Samuel 4-7

Capturarea Chivotului de către filisteni

4 Cuvântul lui Samuel a ajuns la tot Israelul. În vremea aceea, Israel a ieşit la război împotriva filistenilor, aşezându-şi tabăra la Eben-Ezer, în timp ce filistenii şi-au aşezat tabăra la Afek. ² Filistenii s-au aliniat împotriva Israelului şi lupta a început. Israel a fost înfrânt de către filisteni, care au ucis pe câmpul de luptă aproape patru mii de luptători. ³ Când s-au întors luptătorii în tabără, cei din sfatul bătrânilor lui Israel au spus: „De ce a adus Domnul astăzi peste noi această înfrângere din partea filistenilor? Să aducem din Şilo Chivotul Legământului cu Domnul ca să meargă cu noi şi să ne elibereze de sub puterea duşmanilor noştri.“

⁴ Poporul a trimis la Şilo şi au adus de acolo Chivotul Legământului Domnului Oştirilor, care şade între heruvimi. Acolo, împreună cu Chivotul Legământului cu Dumnezeu, se aflau cei doi fii ai lui Eli, Hofni şi Fineas. ⁵ Când a intrat Chivotul Legământului cu Domnul în tabără, tot Israelul a scos un strigăt puternic, încât a răsunat pământul. ⁶ Auzind răsunetul strigătului, filistenii au zis: „Ce înseamnă răsunetul acestui strigăt puternic, care vine din tabăra evreilor?“ Când au aflat că sosise Chivotul Domnului în tabără, ⁷ filistenii s-au temut, căci îşi spuneau că un zeu a venit în tabără. Ei mai spuneau: „Vai de noi! N-a mai fost aşa ceva până acum. ⁸ Vai de noi! Cine ne va izbăvi de sub puterea acestor zei puternici? Aceştia sunt zeii care i-au lovit pe egipteni cu tot felul de plăgi în deşert. ⁹ Fiţi tari, filistenilor! Fiţi bărbaţi, ca nu cumva să deveniţi supuşii evreilor aşa cum v-au fost ei vouă. Fiţi bărbaţi şi luptaţi!“ ¹⁰ Astfel, filistenii au luptat, iar Israel a fost înfrânt, fiecare bărbat dând bir cu fugiţii. Pierderea a fost foarte mare, din Israel căzând pe câmpul de luptă treizeci de mii de pedestraşi. ¹¹ Chivotul lui Dumnezeu a fost capturat, iar cei doi fii ai lui Eli, Hofni şi Fineas, au murit.

Moartea lui Eli

¹² În aceeaşi zi, un beniamit a fugit de pe câmpul de luptă şi a venit la Şilo. Hainele lui erau sfâşiate, iar pe cap avea ţărână. ¹³ Când a sosit el, Eli şedea pe scaunul său, aşteptând lângă drum, căci inima lui tremura din pricina Chivotului lui Dumnezeu. Bărbatul a intrat în cetate, a spus ce s-a întâmplat şi întreaga cetate a început să ţipe. ¹⁴ Când a auzit Eli vuietul, a spus: „Ce înseamnă vuietul acesta?“ Bărbatul a venit repede şi l-a înştiinţat pe Eli. ¹⁵ Eli era în vârstă de nouăzeci şi opt de ani şi orbise. ¹⁶ Bărbatul i-a spus lui Eli:

– Tocmai am sosit de pe câmpul de luptă; astăzi am fugit de acolo.

– Ce s-a întâmplat, fiul meu? l-a întrebat Eli.

¹⁷ Cel care aducea veştile a răspuns:

– Israel a fugit dinaintea filistenilor şi oştirea a suferit o mare înfrângere. De asemenea, cei doi fii ai tăi, Hofni şi Fineas, au murit, iar Chivotul lui Dumnezeu a fost capturat.

¹⁸ Când a pomenit el de Chivotul lui Dumnezeu, Eli a căzut de pe scaunul său pe spate, lângă poartă, şi-a rupt gâtul şi a murit, pentru că era un om bătrân şi greu.

Eli a judecat Israelul timp de patruzeci de ani. ¹⁹ Nora sa, soţia lui Fineas, era însărcinată şi urma să nască. Când a auzit ea vestea despre capturarea Chivotului lui Dumnezeu şi despre moartea socrului şi a soţului ei, s-a încovoiat şi a născut pentru că o apucaseră durerile naşterii. ²⁰ În timp ce era pe moarte, femeile care o îngrijeau i-au spus: „Nu-ţi fie teamă, căci ai născut un fiu!“ Însă ea nu a răspuns şi nu a luat în seamă ce i se spunea. ²¹ L-a numit pe copil I-Cabod, zicând: „S-a dus slava din Israel“ – spunea acest lucru din cauza capturării Chivotului lui Dumnezeu şi din cauza socrului şi a soţului ei. ²² Ea a zis: „S-a dus slava din Israel, căci Chivotul lui Dumnezeu a fost capturat.“

Chivotului Domnului şi filistenii

5 După ce au capturat Chivotul lui Dumnezeu, filistenii l-au luat din Eben-Ezer şi l-au adus la Aşdod. ² Au luat Chivotul lui Dumnezeu şi l-au pus în templul lui Dagon, aşezându-l lângă acesta. ³ Când s-au trezit dis-de-dimineaţă, aşdodiţii au văzut că Dagon era căzut cu faţa la pământ înaintea Chivotului Domnului. Ei l-au luat pe Dagon şi l-au pus înapoi la locul lui. ⁴ În dimineaţa următoare însă, trezindu-se devreme, au văzut că Dagon era din nou căzut cu faţa la pământ înaintea Chivotului Domnului. De data aceasta, capul şi ambele mâini ale lui erau tăiate pe prag, numai trunchiul rămânând din el. ⁵ De aceea, până în ziua de azi, preoţii lui Dagon şi toţi cei ce intră în templul lui din Aşdod nu calcă pe prag.

⁶ Mâna Domnului apăsa greu asupra celor din Aşdod, îngrozind şi lovind atât Aşdodul, cât şi împrejurimile sale cu bube. ⁷ Când bărbaţii din Aşdod au văzut ce se întâmplă, au zis: „Chivotul Dumnezeului lui Israel nu mai trebuie să rămână la noi căci mâna lui apasă asupra noastră şi asupra lui Dagon, zeul nostru.“ ⁸ Astfel, au chemat la o întâlnire pe toţi domnitorii filistenilor şi i-au întrebat:

– Ce să facem cu Chivotul Dumnezeului lui Israel?

– Chivotul Dumnezeului lui Israel să fie dus la Gat! au răspuns ei.

Şi au dus acolo Chivotul Dumnezeului lui Israel. ⁹ După ce l-au dus acolo, mâna Domnului a fost împotriva cetăţii, stârnind o panică foarte mare. Domnul a lovit oamenii din cetate, de la copil şi până la bătrân, cu o mulţime de bube. ¹⁰ Prin urmare, au trimis Chivotul lui Dumnezeu la Ekron. Însă când a sosit Chivotul lui Dumnezeu în Ekron, cei din Ekron au început să ţipe spunând:

– Au adus la noi Chivotul Dumnezeului lui Israel ca să ne omoare pe noi şi pe poporul nostru!

¹¹ Au convocat o întâlnire cu toţi domnitorii filistenilor şi le-au spus:

– Trimiteţi de la noi Chivotul Dumnezeului lui Israel ca să se întoarcă la locul său şi astfel să nu ne omoare pe noi şi pe poporul nostru – căci era o panică de moarte în toată cetatea, deoarece mâna Domnului apăsa foarte greu acolo. ¹² Cei care nu mureau, erau loviţi cu bube, iar ţipătul cetăţii se înălţa până la cer.

Repatrierea Chivotului

6 Chivotul Domnului s-a aflat în ţara filistenilor timp de şapte luni. ² Filistenii i-au chemat pe preoţi şi pe ghicitori şi i-au întrebat:

– Ce trebuie să facem cu Chivotul Domnului? Spuneţi-ne cu ce să-l trimitem înapoi la locul lui?

³ Ei le-au răspuns:

– Dacă veţi trimite înapoi Chivotul Dumnezeului lui Israel, să nu-l trimiteţi gol, ci, cu orice preţ, oferiţi-I un dar pentru vină. Atunci veţi fi vindecaţi şi veţi şti de ce nu s-a îndepărtat mâna Lui de peste voi.

⁴ – Ce dar pentru vină să-i oferim? au mai întrebat filistenii.

Atunci ei le-au răspuns:

– Cinci bube de aur şi cinci şoareci de aur după numărul domnitorilor filistenilor, pentru că aceeaşi plagă a fost atât peste voi toţi, cât şi peste domnitorii voştri. ⁵ Faceţi, aşadar, nişte chipuri ale bubelor voastre şi ale şoarecilor care vă pustiesc ţara şi daţi slavă Dumnezeului lui Israel. În felul acesta poate El Îşi va ridica mâna de peste voi, de peste zeii voştri şi de peste ţara voastră. ⁶ De ce să vă împietriţi inimile aşa cum şi le-au împietrit egiptenii şi Faraon? Nu s-a purtat El aspru cu ei, aşa încât i-au lăsat pe evrei să plece, iar aceştia au plecat? ⁷ Acum dar, pregătiţi un car nou şi două vaci care alăptează şi care n-au fost puse la jug niciodată. Înjugaţi vacile la car şi trimiteţi viţeii lor înapoi acasă. ⁸ Luaţi Chivotul Domnului şi puneţi-l în car. Alături de el, într-o ladă, puneţi obiectele din aur pe care I le trimiteţi ca dar pentru vină. Apoi trimiteţi-l şi el va merge. ⁹ Uitaţi-vă după el, iar dacă, pe drumul spre teritoriul său, o va lua spre Bet-Şemeş, atunci Domnul ne-a făcut acest mare rău; dacă nu, atunci vom şti că nu mâna Lui a fost cea care ne-a lovit, ci lucrul acesta a venit peste noi din întâmplare.

¹⁰ Oamenii au făcut aşa: au luat două vaci care alăptau, le-au înjugat la car, iar pe viţeii lor i-au închis în ţarc. ¹¹ Au pus Chivotul Domnului în car împreună cu lada în care erau şoarecii de aur şi chipurile bubelor lor. ¹² Vacile au mers direct pe drumul care duce la Bet-Şemeş; ele au ţinut mereu acelaşi drum, mugind, şi nu s-au întors nici la dreapta, nici la stânga. Domnitorii filistenilor au mers după ele până la marginea cetăţii Bet-Şemeş. ¹³ Locuitorii din Bet-Şemeş tocmai secerau grâul în vale. Când şi-au ridicat privirile şi au zărit Chivotul s-au bucurat să-l vadă. ¹⁴ Carul a intrat în câmpul lui Iosua din Bet-Şemeş şi s-a oprit acolo. Acolo se afla o piatră mare. Ei au despicat lemnele carului şi au adus vacile ca ardere de tot Domnului. ¹⁵ Leviţii au dat jos Chivotul Domnului împreună cu lada care se afla lângă el şi în care se aflau obiectele din aur şi le-au aşezat pe piatra aceea mare. În ziua aceea, bărbaţii din Bet-Şemeş au adus o ardere de tot şi jertfe Domnului. ¹⁶ Cei cinci domnitori ai filistenilor au văzut toate acestea şi s-au întors la Ekron în aceeaşi zi.

¹⁷ Iată care sunt bubele din aur, pe care le-au trimis filistenii Domnului ca dar pentru vină: câte una pentru Aşdod, Gaza, Aşchelon, Gat şi Ekron. ¹⁸ Iar şoarecii din aur erau după numărul tuturor cetăţilor filistenilor, de la cetăţi fortificate până la sate. Piatra aceea mare, pe care au aşezat Chivotul Domnului, a rămas până în ziua de azi în câmpul lui Iosua, din Bet-Şemeş.

¹⁹ Domnul i-a lovit de moarte pe oamenii din Bet-Şemeş pentru că s-au uitat în Chivotul Domnului; a lovit de moarte cincizeci de mii şaptezeci de bărbaţi dintre ei. Poporul a jelit din cauza acestei mari urgii cu care i-a lovit Domnul. ²⁰ Atunci bărbaţii din Bet-Şemeş au zis: „Cine ar putea să stea înaintea Domnului, înaintea acestui Dumnezeu sfânt? Şi la cine trebuie să se ducă Chivotul de la noi?“ ²¹ Apoi au trimis mesageri la locuitorii din Chiriat-Iearim ca să le spună: „Filistenii au adus înapoi Chivotul Domnului. Veniţi şi luaţi-l la voi!“

7 Oamenii din Chiriat-Iearim au venit şi au luat Chivotul Domnului; l-au adus în casa lui Abinadab, pe deal, iar pe fiul său Elazar l-au sfinţit ca să aibă grijă de Chivotul Domnului.

Prima biruinţă a lui Israel sub jurisdicţia lui Samuel

² Trecuse mult timp – douăzeci de ani – de când Chivotul se afla la Chiriat-Iearim şi întregii Case a lui Israel îi părea rău după Domnul. ³ Atunci Samuel a vorbit întregii Case a lui Israel:

– Dacă din toată inima voastră vă întoarceţi la Domnul, atunci îndepărtaţi dumnezeii străini şi aştoretele din mijlocul vostru, îndreptaţi-vă inima spre Domnul şi slujiţi-I numai Lui. Şi El vă va elibera de sub puterea filistenilor.

⁴ Israeliţii au îndepărtat baalii şi aştoretele şi au slujit numai Domnului. ⁵ Apoi Samuel a spus:

– Adunaţi tot Israelul la Miţpa şi eu mă voi ruga Domnului pentru voi.

⁶ S-au adunat deci la Miţpa, au scos apă şi au vărsat-o înaintea Domnului. În ziua aceea, ei au postit şi au recunoscut acolo că au păcătuit împotriva Domnului. Samuel îi judeca pe israeliţi la Miţpa.

⁷ Filistenii au auzit că israeliţii s-au adunat la Miţpa. Atunci domnitorii filistenilor s-au ridicat împotriva lui Israel. Când au auzit israeliţii lucrul acesta, le-a fost teamă de filisteni ⁸ şi i-au zis lui Samuel:

– Nu înceta să strigi pentru noi la Domnul, Dumnezeul nostru, ca să ne elibereze de sub puterea filistenilor.

⁹ Samuel a luat un miel care încă era alăptat şi l-a adus întreg ca ardere de tot Domnului. Apoi a strigat către Domnul pentru Israel, iar Domnul i-a răspuns. ¹⁰ În timp ce Samuel aducea arderea de tot, filistenii se apropiau ca să se lupte cu Israel. Domnul însă a tunat în ziua aceea cu un vuiet puternic împotriva filistenilor, aducând o aşa groază între ei, încât au fost puşi pe fugă dinaintea lui Israel. ¹¹ Bărbaţii lui Israel au ieşit din Miţpa, i-au urmărit pe filisteni şi i-au zdrobit până în apropiere de Bet-Car. ¹² Samuel a luat atunci o piatră, a aşezat-o între Miţpa şi Şen şi i-a pus numele Eben-Ezer, spunând: „Până aici Domnul ne-a ajutat.“

¹³ Astfel, filistenii au fost supuşi şi n-au mai invadat din nou teritoriul Israelului, iar mâna Domnului a fost împotriva filistenilor cât timp a trăit Samuel. ¹⁴ Cetăţile pe care filistenii le-au capturat de la Israel, cele de la Ekron şi până la Gat, au fost luate înapoi. Israel şi-a eliberat teritoriile de sub stăpânirea filistenilor. În acelaşi timp, a fost pace şi între Israel şi amoriţi.

¹⁵ Samuel a continuat să judece pe Israel în toate zilele vieţii lui. ¹⁶ El mergea an de an, făcând înconjurul Betelului, Ghilgalului şi Miţpei şi judeca pe Israel în toate aceste locuri. ¹⁷ Apoi se întorcea la Rama – deoarece acolo era casa lui – judecând şi acolo pe Israel. Tot acolo a construit un altar Domnului.