Romani 3:21-6:23

Dreptatea lui Dumnezeu prin credinţă

²¹ Dar acum, independent de Lege, a fost arătată o dreptate oferită de Dumnezeu, despre care depun mărturie Legea şi Profeţii, ²² şi anume dreptatea oferită de Dumnezeu prin credinţa în Isus Cristos, pentru toţi cei ce cred. Nu este nici o deosebire. ²³ Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu. ²⁴ Ei sunt îndreptăţiţi fără plată, prin harul Lui, prin răscumpărarea care este în Cristos Isus, ²⁵ pe Care Dumnezeu L-a rânduit să fie, prin credinţa în sângele Lui, o jertfă de ispăşire, ca dovadă a dreptăţii Sale, căci trecuse cu vederea păcatele săvârşite în trecut, ²⁶ în vremea îngăduinţei lui Dumnezeu, pentru ca, în vremea de acum, să-Şi dovedească dreptatea, în aşa fel încât El să fie drept şi să-l îndreptăţească totodată pe cel ce are credinţă în Isus.

²⁷ Şi atunci, unde este lauda? Este exclusă! Prin ce lege? A faptelor? Nu, ci prin legea credinţei. ²⁸ Căci noi credem că un om este îndreptăţit prin credinţă, fără faptele Legii. ²⁹ Sau Dumnezeu este doar al iudeilor? Nu este şi al neamurilor? Da, este şi al neamurilor, ³⁰ întrucât Dumnezeu este Unul, şi El este Cel Care-i va îndreptăţi, prin credinţă, pe cei circumcişi şi, tot prin credinţă, şi pe cei necircumcişi. ³¹ Atunci anulăm noi oare Legea prin credinţă? În nici un caz, ci, mai degrabă, noi întărim Legea.

Îndreptăţirea prin credinţă – exemplul lui Avraam

4 Şi atunci, ce vom spune că a câştigat strămoşul nostru Avraam? ² Pentru că, dacă Avraam a fost îndreptăţit prin fapte, atunci are motive de laudă, însă nu înaintea lui Dumnezeu! ³ Căci ce spune Scriptura? „Avraam L-a crezut pe Dumnezeu, şi acest lucru i s-a socotit dreptate.“ ⁴ Plata unui om care lucrează nu este considerată ca un dar, ci ca un lucru care îi este datorat, ⁵ însă celui care nu lucrează, ci se încrede în Cel Care-l îndreptăţeşte pe cel neevlavios, credinţa îi este socotită dreptate. ⁶ Tot aşa spune şi David când vorbeşte despre fericirea omului pe care Dumnezeu îl socoteşte drept fără fapte:

⁷ „Ferice de cei ale căror nelegiuiri sunt iertate    şi ale căror păcate sunt acoperite!⁸ Ferice de omul căruia Domnul nu-i ţine în seamă vina!“

⁹ Aşadar, această fericire este doar pentru cei circumcişi sau şi pentru cei necircumcişi? Căci zicem: „Lui Avraam credinţa i-a fost socotită dreptate.“ ¹⁰ Dar în ce împrejurări i-a fost socotită: când era circumcis sau când era necircumcis? Nu când era circumcis, ci când era necircumcis. ¹¹ Apoi a primit semnul circumciziei ca un sigiliu al dreptăţii pe care o primise prin credinţă, pe când era necircumcis, astfel încât el să poată fi atât tatăl tuturor celor ce cred fără să fie circumcişi, pentru ca să li se socotească şi lor dreptatea aceasta, ¹² cât şi tatăl celor circumcişi care nu doar că sunt circumcişi, dar urmează şi exemplul credinţei pe care a avut-o strămoşul nostru Avraam înainte de a fi circumcis.

¹³ Avraam sau sămânţa lui au primit promisiunea că vor moşteni lumea nu prin Lege, ci prin dreptatea care vine prin credinţă. ¹⁴ Căci dacă moştenitori ar fi cei ce sunt sub Lege, atunci credinţa n-ar mai însemna nimic, iar promisiunea ar fi fără valoare, ¹⁵ întrucât Legea aduce mânie. Unde nu există Lege, nu există nici abatere. ¹⁶ De aceea este prin credinţă: ca să poată fi prin har, aşa încât promisiunea să fie valabilă pentru toţi urmaşii, nu doar pentru cei ce sunt sub Lege, ci şi pentru cei ce au credinţa lui Avraam, care este tatăl nostru, al tuturor, ¹⁷ aşa cum este scris: „Te-am făcut tatăl multor neamuri.“ El este tatăl nostru înaintea lui Dumnezeu în Care a crezut, Care învie morţii şi Care cheamă lucrurile care nu sunt, ca şi cum ar fi. ¹⁸ Nădăjduind împotriva oricărei nădejdi, el a crezut că va deveni tatăl multor neamuri, potrivit cu ceea ce i-a fost spus: „Atât de numeroşi vor fi urmaşii tăi!“ ¹⁹ Şi el n-a slăbit în credinţă când a observat că trupul său era aproape de moarte – avea aproape o sută de ani – şi că pântecele Sarei era mort. ²⁰ El n-a pus la îndoială promisiunea lui Dumnezeu, ci a fost întărit prin credinţă, slăvindu-L pe Dumnezeu ²¹ şi fiind sigur că Dumnezeu poate să facă ceea ce a promis. ²² De aceea credinţa i-a fost socotită dreptate. ²³ Acum, „i-a fost socotită“ n-a fost scris doar pentru el, ²⁴ ci şi pentru noi, cărora urmează să ne fie socotită, nouă, care credem în Cel Ce L-a înviat dintre cei morţi pe Isus, Domnul nostru, ²⁵ Care a fost dat pentru păcatele noastre şi Care a fost înviat pentru îndreptăţirea noastră.

Rezultatul îndreptăţirii

5 De aceea, fiindcă am fost îndreptăţiţi prin credinţă, avem pace cu Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Cristos, ² prin Care am intrat, prin credinţă, în acest har, în care stăm; şi ne lăudăm în nădejdea slavei lui Dumnezeu. ³ Dar nu numai atât, ci ne bucurăm şi în necazuri, ştiind că necazul produce răbdare, ⁴ răbdarea produce caracter matur, caracterul matur produce nădejde, ⁵ iar nădejdea aceasta nu ne dezamăgeşte, întrucât dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt Care ne-a fost dat, ⁶ pentru că, în timp ce noi eram neputincioşi, Cristos a murit, la timpul potrivit, pentru cei neevlavioşi. ⁷ Foarte rar va muri cineva pentru un om drept, deşi pentru un om bun poate că cineva ar îndrăzni să moară. ⁸ Însă Dumnezeu Şi-a dovedit dragostea faţă de noi prin faptul că, în timp ce noi eram păcătoşi, Cristos a murit pentru noi. ⁹ Deci, cu atât mai mult acum, când am fost îndreptăţiţi prin sângele Lui, vom fi mântuiţi prin El de mânia lui Dumnezeu. ¹⁰ Căci dacă, în timp ce eram duşmani, am fost împăcaţi cu Dumnezeu prin moartea Fiului Său, cu atât mai mult acum, fiind împăcaţi cu El, vom fi mântuiţi prin viaţa Lui. ¹¹ Şi nu doar atât, dar ne şi lăudăm în Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Cristos, prin Care am primit împăcarea.

Moartea prin Adam, viaţa prin Cristos

¹² De aceea, aşa cum păcatul a intrat în lume printr-un singur om, iar prin păcat a intrat moartea, şi astfel moartea a trecut la toţi oamenii, prin aceasta toţi au păcătuit. ¹³ Căci, înainte de Lege, era păcat în lume, însă unde nu este Lege nu se ţine o socoteală a păcatelor. ¹⁴ Totuşi, moartea a domnit de la Adam până la Moise, chiar şi peste cei care n-au păcătuit printr-o încălcare a poruncii, cum a făcut Adam, care este un arhetip al Celui Ce urma să vină.

¹⁵ Însă cu darul nu este ca şi cu greşeala. Căci dacă cei mulţi au murit prin greşeala unuia singur, cu mult mai mult harul lui Dumnezeu şi darul făcut în harul unui Singur Om, Isus Cristos, s-au dat din belşug celor mulţi. ¹⁶ Iar darul nu a venit ca printr-acel unul singur care a păcătuit. Fiindcă judecata venită printr-unul singur a adus condamnarea, însă darul, care a urmat după multe păcate, a adus achitarea. ¹⁷ Căci dacă prin greşeala unuia singur moartea a domnit prin acel unul, cu atât mai mult vor domni în viaţă cei ce primesc belşugul harului şi darul dreptăţii prin Acel Unul Singur, Isus Cristos. ¹⁸ Deci, aşa cum printr-o singură greşeală a venit o condamnare pentru toţi oamenii, tot astfel, printr-un singur act drept a venit o îndreptăţire pentru toţi oamenii, care duce la viaţă. ¹⁹ Căci aşa cum, prin neascultarea unui singur om, cei mulţi au fost făcuţi păcătoşi, tot astfel, prin ascultarea Unuia Singur, cei mulţi vor fi făcuţi drepţi. ²⁰ Legea a venit pentru ca să se înmulţească greşeala; însă, acolo unde s-a înmulţit păcatul, harul a fost mai din belşug, ²¹ pentru ca, aşa cum păcatul a domnit prin moarte, tot astfel să domnească şi harul lui Dumnezeu prin dreptate, ducând la viaţa veşnică prin Isus Cristos, Domnul nostru.

Morţi şi înviaţi împreună cu Cristos

6 Ce vom spune atunci? Să continuăm să păcătuim ca să se înmulţească harul? ² În nici un caz! Cum se poate ca noi, care am murit faţă de păcat, să continuăm să trăim în el?! ³ Sau oare nu ştiţi că toţi cei care aţi fost botezaţi în Cristos Isus aţi fost botezaţi în moartea Lui? ⁴ Noi deci am fost îngropaţi împreună cu El prin botezul în moarte, pentru ca, aşa cum Cristos a fost înviat din morţi prin slava Tatălui, la fel să putem şi noi să umblăm în noutatea vieţii. ⁵ Căci dacă am devenit uniţi cu El printr-o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi uniţi cu El şi printr-o înviere asemănătoare cu a Lui. ⁶ Noi ştim că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie lăsat fără putere, în aşa fel încât să nu mai fim sclavi ai păcatului; ⁷ căci, cine a murit cu adevărat, a fost eliberat de păcat. ⁸ Iar dacă am murit împreună cu Cristos, credem că vom şi trăi împreună cu El. ⁹ Ştim că Cristos, fiind înviat din morţi, nu mai moare, moartea nu mai domneşte asupra Lui. ¹⁰ Căci prin moartea de care a murit, a murit faţă de păcat o dată pentru totdeauna, iar viaţa pe care o trăieşte, o trăieşte pentru Dumnezeu. ¹¹ La fel şi voi, consideraţi-vă morţi faţă de păcat şi vii pentru Dumnezeu, în Cristos Isus!

¹² Deci păcatul să nu mai domnească în trupurile voastre muritoare, aşa încât să ascultaţi de poftele lui! ¹³ Să nu mai oferiţi mădularele voastre păcatului, ca unelte ale nedreptăţii, ci oferiţi-vă pe voi înşivă lui Dumnezeu, ca unii care aţi fost aduşi de la moarte la viaţă şi oferiţi-vă mădularele voastre lui Dumnezeu, ca unelte ale dreptăţii, ¹⁴ pentru ca păcatul să nu mai domnească asupra voastră, întrucât voi nu sunteţi sub Lege, ci sub har!

Sclavi ai dreptăţii

¹⁵ Şi atunci? Să păcătuim, pentru că nu suntem sub Lege, ci sub har? În nici un caz! ¹⁶ Nu ştiţi că atunci când vă oferiţi pe voi înşivă ca sclavi ca să ascultaţi de cineva, sunteţi sclavii celui de care ascultaţi: fie ai păcatului, care duce la moarte, fie ai ascultării, care duce la dreptate? ¹⁷ Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, pentru că, deşi eraţi sclavi ai păcatului, aţi ascultat din inimă de modelul de învăţătură căruia i-aţi fost încredinţaţi, ¹⁸ aţi fost eliberaţi de păcat şi aţi devenit sclavi ai dreptăţii! ¹⁹ Vorbesc în felul oamenilor, din cauza neputinţei firii voastre. Aşa cum v-aţi dat mădularele să fie sclave ale necurăţiei şi fărădelegii, în vederea fărădelegii, tot aşa acum, daţi-vă mădularele ca sclave ale dreptăţii, în vederea sfinţirii. ²⁰ Căci atunci când eraţi sclavi ai păcatului eraţi liberi în ce priveşte dreptatea. ²¹ Şi ce roade aduceaţi atunci? Roade de care acum vă este ruşine, pentru că sfârşitul acestor lucruri este moartea! ²² Însă acum, fiind eliberaţi de păcat şi devenind sclavi ai lui Dumnezeu, aveţi ca rod sfinţirea, iar ca sfârşit viaţa veşnică. ²³ Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Cristos Isus, Domnul nostru.

Ioan 9:13-23

¹³ L-au adus la farisei pe cel ce fusese orb. ¹⁴ Ziua în care Isus făcuse noroi şi-i deschisese ochii era o zi de Sabat. ¹⁵ Din nou, fariseii l-au întrebat şi ei cum de şi-a căpătat vederea. El le-a răspuns:

– Mi-a pus noroi pe ochi, m-am spălat şi văd!

Cercetarea celui vindecat de către farisei

¹⁶ Unii dintre farisei ziceau: „Acesta nu este de la Dumnezeu, pentru că nu ţine Sabatul!“ Alţii însă ziceau: „Cum poate un om păcătos să facă astfel de semne?!“ Aşa că era dezbinare între ei. ¹⁷ L-au întrebat din nou pe orb:

– Tu ce zici despre El, pentru că ţie ţi-a deschis ochii?

El le-a răspuns:

– Este un profet.

¹⁸ Iudeii însă n-au crezut că fusese orb şi că îşi căpătase vederea, până când nu i-au chemat pe părinţii lui. ¹⁹ Ei i-au întrebat:

– Acesta este fiul vostru, despre care spuneţi că s-a născut orb? Atunci cum de vede acum?

²⁰ Părinţii lui au răspuns:

– Ştim că acesta este fiul nostru şi că s-a născut orb, ²¹ însă cum de vede acum sau Cine i-a deschis ochii, nu ştim. Întrebaţi-l pe el! Este în vârstă şi va vorbi el cu privire la sine!

²² Părinţii lui au spus aceste lucruri fiindcă le era frică de iudei. Căci iudeii hotărâseră deja că dacă va mărturisi cineva că Isus este Cristosul, să fie dat afară din sinagogă. ²³ De aceea au zis părinţii lui: „Este în vârstă; întrebaţi-l pe el!“

Proverbe 29:5-6

⁵ Cine îşi linguşeşte semenul,    întinde o plasă picioarelor acestuia.

⁶ În nelegiuirea unui om rău este o cursă,    dar cel drept poate cânta şi se poate bucura.