Apocalipsa 10-14

Îngerul cu sulul cel mic

10 Am văzut un alt înger puternic care cobora din cer învăluit într-un nor şi având deasupra capului un curcubeu. Faţa lui era ca soarele, picioarele îi erau ca nişte stâlpi de foc, ² şi în mână avea un sul mic, care era deschis. Şi-a pus piciorul drept pe mare, piciorul stâng pe uscat ³ şi a strigat cu glas puternic, aşa cum rage un leu. Când a strigat el, cele şapte tunete şi-au făcut auzite glasurile lor, ⁴ iar când cele şapte tunete au vorbit, eram gata să scriu, însă din cer am auzit un glas zicând: „Pecetluieşte ceea ce au spus cele şapte tunete şi nu scrie!“ ⁵ Îngerul pe care l-am văzut stând pe mare şi pe uscat şi-a ridicat mâna dreaptă spre cer ⁶ şi a jurat pe Cel Ce trăieşte în vecii vecilor, Care a creat cerul şi ceea ce este în el, pământul şi ceea ce este pe el şi marea şi ceea ce este în ea, că nu va mai fi nici o amânare, ⁷ ci în zilele când al şaptelea înger va suna din trâmbiţă, se va împlini taina lui Dumnezeu, aşa cum le-a vestit El robilor Săi, profeţii.

⁸ Glasul pe care l-am auzit din cer mi-a vorbit din nou şi mi-a zis: „Du-te şi ia sulul deschis din mâna îngerului care stă pe mare şi pe uscat!“ ⁹ M-am dus la înger şi i-am zis să-mi dea acel sul mic. El mi-a zis: „Ia-l şi mănâncă-l! Îţi va amărî stomacul, dar în gură îţi va fi dulce ca mierea.“ ¹⁰ Am luat sulul din mâna îngerului şi l-am mâncat. În gura mea a fost dulce ca mierea, dar când l-am mâncat, stomacul mi s-a făcut amar. ¹¹ Atunci el mi-a zis: „Trebuie să profeţeşti din nou despre multe popoare, neamuri, limbi şi regi!“

Cei doi martori

11 Mi-a fost dată o trestie asemenea unui băţ şi mi s-a spus: „Ridică-te şi măsoară Templul lui Dumnezeu, altarul şi pe cei ce se închină acolo! ² Curtea exterioară a Templului s-o laşi la o parte şi să n-o măsori, pentru că ea a fost dată neamurilor, care vor călca în picioare Cetatea Sfântă timp de patruzeci şi două de luni. ³ Le voi da celor doi martori ai mei autoritatea să profeţească o mie două sute şaizeci de zile, îmbrăcaţi în sac.“ ⁴ Aceştia sunt cei doi măslini şi cele două sfeşnice care stau înaintea Domnului pământului. ⁵ Dacă cineva vrea să le facă rău, din gurile lor iese foc care-i mistuie pe duşmanii lor. Deci, dacă vrea cineva să le facă rău trebuie să fie omorât în acest fel. ⁶ Ei au autoritatea să închidă cerul, ca să nu mai cadă ploaie în zilele profeţiei lor. Ei au autoritate peste ape, ca să le transforme în sânge, şi să lovească pământul cu orice fel de urgie, cât de des doresc ei. ⁷ Când îşi vor fi terminat de depus mărturia, fiara care se ridică din Adânc va purta război cu ei, îi va învinge şi-i va omorî. ⁸ Cadavrele lor vor zăcea pe strada marii cetăţi, care, în mod figurat, este numită „Sodoma“ şi „Egipt“, unde a fost răstignit şi Domnul lor. ⁹ Oameni din orice popor, seminţie, limbă şi neam se vor uita la cadavrele lor timp de trei zile şi jumătate şi nu vor da voie ca acestea să fie puse în mormânt. ¹⁰ Locuitorii pământului se vor bucura de ei, vor sărbători şi îşi vor trimite daruri unii altora, căci aceşti doi profeţi îi chinuiseră pe locuitorii pământului. ¹¹ Dar după trei zile şi jumătate, o suflare de viaţă de la Dumnezeu a intrat în ei, şi ei s-au ridicat în picioare; şi o mare frică i-a cuprins pe cei ce i-au văzut. ¹² Apoi ei au auzit un glas puternic din cer, care le-a spus: „Suiţi-vă aici!“ Şi ei s-au suit în cer, într-un nor, în timp ce duşmanii lor se uitau la ei. ¹³ Chiar în ceasul acela a avut loc un mare cutremur şi s-a prăbuşit a zecea parte din cetate. Şapte mii de oameni au murit în acel cutremur, iar cei care au rămas s-au înfricoşat şi au dat slavă Dumnezeului cerului.

¹⁴ Al doilea „vai“ s-a dus. Iată că al treilea „vai“ vine repede.

A şaptea trâmbiţă

¹⁵ Al şaptelea înger a sunat din trâmbiţă. Şi în cer s-au auzit glasuri puternice care ziceau:

„Împărăţia lumii a devenit Împărăţia Domnului nostru    şi a Cristosului Său;        iar El va împărăţi în vecii vecilor!“

¹⁶ Cei douăzeci şi patru de bătrâni care şedeau pe tronurile lor înaintea lui Dumnezeu au căzut cu feţele la pământ şi I s-au închinat lui Dumnezeu, ¹⁷ zicând:

„Îţi mulţumim Ţie, Doamne, Dumnezeule Atotputernic,    Care eşti şi Care erai,pentru că Ţi-ai luat puterea Ta cea mare    şi ai început să împărăţeşti!¹⁸ Neamurile erau mânioase,    dar a venit mânia Ta,a venit timpul ca morţii să fie judecaţi,    a venit timpul să dai răsplată robilor Tăi, profeţii,sfinţilor şi celor ce se tem de Numele Tău,    celor mici şi celor marişi a venit timpul să-i distrugi pe cei ce au distrus pământul!“

¹⁹ Apoi a fost deschis Templul lui Dumnezeu din cer şi în interiorul Templului a fost văzut Chivotul Legământului. Şi au fost fulgere, sunete, tunete, cutremur şi grindină mare.

Femeia şi balaurul

12 În cer s-a văzut un semn mare: o femeie învăluită în soare, având luna sub picioare, iar pe cap o coroană de douăsprezece stele, ² era însărcinată şi striga în durerile şi suferinţa naşterii. ³ În cer s-a văzut un alt semn: iată că un balaur mare, roşu, cu şapte capete şi zece coarne, având pe capete şapte diademe, ⁴ a târât cu coada lui a treia parte din stelele cerului şi le-a aruncat pe pământ. Balaurul a stat înaintea femeii care urma să nască, pentru ca, atunci când copilul se va naşte, să-l mănânce. ⁵ Ea a născut un fiu, un băiat, care are să conducă toate neamurile cu un sceptru de fier. Copilul ei a fost răpit la Dumnezeu, la tronul Său. ⁶ Iar femeia a fugit în deşert, unde avea un loc pregătit de Dumnezeu, pentru ca acolo să poată fi hrănită timp de o mie două sute şaizeci de zile.

⁷ În cer a avut loc un război. Mihail şi îngerii lui s-au războit cu balaurul. Balaurul şi îngerii lui s-au războit şi ei, ⁸ dar nu au putut învinge şi locul lor nu li s-a mai găsit în cer. ⁹ Marele balaur a fost aruncat, şi anume şarpele cel vechi, numit diavolul şi Satan, cel care înşală întreaga omenire, a fost aruncat pe pământ, iar împreună cu el au fost aruncaţi şi îngerii lui. ¹⁰ Apoi am auzit în cer un glas puternic spunând:

„Acum au venit mântuirea, puterea,    Împărăţia Dumnezeului nostru        şi autoritatea Cristosului Său,căci acuzatorul fraţilor noştri a fost aruncat,    a fost aruncat cel care îi acuza înaintea Dumnezeului nostru zi şi noapte.¹¹ Ei l-au învins prin sângele Mielului    şi prin cuvântul mărturiei lor;        ei nu şi-au iubit viaţa, chiar până la moarte.¹² De aceea, bucuraţi-vă ceruri    şi voi, cei ce locuiţi în ele!Vai de voi, pământ şi mare,    pentru că diavolul a coborât la voicuprins de o mare furie,    fiindcă ştie că are puţin timp!“

¹³ Când balaurul a văzut că a fost aruncat pe pământ, a urmărit-o pe femeia care născuse băiatul. ¹⁴ Femeii i s-au dat două aripi mari de vultur, ca să zboare în deşert, în locul pregătit pentru ea, unde să fie hrănită o vreme, vremi şi jumătatea unei vremi, departe de faţa şarpelui. ¹⁵ Şarpele a aruncat din gura lui apă, ca un râu, după femeie, pentru ca s-o ducă râul, ¹⁶ dar pământul a venit în ajutorul femeii; şi-a deschis gura şi a înghiţit râul pe care-l aruncase balaurul din gură. ¹⁷ Atunci balaurul s-a mâniat pe femeie şi s-a dus să poarte război cu rămăşiţa seminţei ei, cei care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi ţin mărturia lui Isus. ¹⁸ Apoi a stat pe ţărmul mării.

Fiara din mare

13 Am văzut ridicându-se din mare o fiară care avea zece coarne şi şapte capete. Pe coarne avea zece diademe, iar pe capete avea nume blasfemiatoare. ² Fiara pe care am văzut-o era asemenea unui leopard, dar picioarele îi erau ca ale ursului, iar gura – ca gura de leu. Balaurul i-a dat ei puterea lui, tronul lui şi o mare autoritate. ³ Unul dintre capetele ei era ca înjunghiat de moarte, dar rana ei de moarte a fost vindecată. Întregul pământ a fost uimit şi s-a dus după fiară. ⁴ Şi i s-au închinat balaurului, pentru că el îi dăduse autoritate fiarei. Ei s-au închinat şi fiarei, zicând: „Cine este ca fiara şi cine se poate război cu ea?!“

⁵ Fiarei i s-a dat o gură, ca să rostească vorbe mari şi blasfemii. I s-a dat să exercite autoritate pentru patruzeci şi două de luni. ⁶ Ea şi-a deschis gura blasfemiind împotriva lui Dumnezeu, blasfemiind Numele Său, cortul Său şi pe cei ce locuiesc în cer. ⁷ I s-a dat să poarte război cu sfinţii şi să-i învingă. Şi i s-a dat autoritate peste orice seminţie, popor, limbă şi neam. ⁸ Toţi locuitorii pământului i se vor închina, şi anume aceia ale căror nume nu au fost scrise de la întemeierea lumii în Cartea Vieţii Mielului, Care a fost înjunghiat. ⁹ Cine are urechi, să audă!

¹⁰ Cine trebuie să meargă în captivitate,    în captivitate va merge!Cine trebuie să fie omorât de sabie,    de sabie va fi omorât!Aici este răbdarea şi credinţa sfinţilor!

Fiara din pământ

¹¹ Am văzut ridicându-se din pământ o altă fiară. Avea două coarne ca de miel şi vorbea ca un balaur. ¹² Ea a exercitat toată autoritatea primei fiare, în locul ei. A făcut ca pământul şi locuitorii lui să i se închine primei fiare, cea a cărei rană de moarte fusese vindecată. ¹³ Făcea semne mari şi cobora chiar foc din cer pe pământ înaintea oamenilor. ¹⁴ Ea îi ducea în rătăcire pe locuitorii pământului prin semnele care îi fusese dat să le facă în locul celeilalte fiare, spunându-le locuitorilor pământului să facă o imagine a fiarei care avusese rana cauzată de sabie, şi care totuşi a trăit. ¹⁵ I-a fost dat să dea suflare imaginii fiarei, pentru ca imaginea fiarei să şi vorbească şi totodată să facă ca toţi care nu se închină imaginii fiarei să fie omorâţi. ¹⁶ Ea a făcut ca la toţi – mici şi mari, bogaţi şi săraci, liberi şi sclavi – să li se dea un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte ¹⁷ şi nimeni să nu poată cumpăra sau vinde dacă nu are semnul, adică numele fiarei sau numărul numelui ei. ¹⁸ Aici este înţelepciunea! Cel ce are pricepere, să calculeze numărul fiarei, pentru că este numărul unui om. Numărul său este şase sute şaizeci şi şase.

Mielul şi cei o sută patruzeci şi patru de mii

14 M-am uitat şi iată că Mielul stătea pe muntele Sion, şi împreună cu El erau o sută patruzeci şi patru de mii, care aveau scrise pe frunţile lor Numele Lui şi Numele Tatălui Său. ² Şi am auzit un glas din cer, ca vuietul multor ape şi ca sunetul unui tunet puternic. Sunetul pe care l-am auzit era ca al harpiştilor care cântă la harfele lor. ³ Ei cântau un cântec nou înaintea tronului şi înaintea celor patru făpturi vii şi a bătrânilor. Nimeni nu putea învăţa acel cântec, în afară de cei o sută patruzeci şi patru de mii care fuseseră răscumpăraţi de pe pământ. ⁴ Aceştia sunt cei care nu s-au întinat cu femei, căci sunt virgini. Ei Îl urmează pe Miel oriunde merge. Ei au fost răscumpăraţi dintre oameni ca prime roade pentru Dumnezeu şi pentru Miel. ⁵ Şi în gura lor nu s-a găsit minciună; ei sunt fără vină.

Mesajele celor trei îngeri

⁶ Am văzut un alt înger, care zbura în înaltul cerului. El avea de vestit Evanghelia veşnică celor ce trăiesc pe pământ – la fiecare neam, seminţie, limbă şi popor. ⁷ El spunea cu glas puternic: „Fiţi temători de Dumnezeu şi daţi-I slavă, pentru că a sosit ceasul judecăţii Lui! Închinaţi-vă Celui Ce a făcut cerul, pământul, marea şi izvoarele de apă!“

⁸ Un alt înger, al doilea, a urmat spunând: „A căzut, a căzut Babilonul cel mare, cel care a dat să bea la toate neamurile din vinul mâniei datorat desfrânării lui!“

⁹ Un alt înger, al treilea, le-a urmat spunând cu glas puternic: „Dacă i se închină cineva fiarei şi imaginii ei şi primeşte un semn pe frunte sau pe mână, ¹⁰ va bea şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în paharul mâniei Lui, şi va fi chinuit în foc şi pucioasă înaintea îngerilor sfinţi şi înaintea Mielului. ¹¹ Fumul chinului lor se ridică în vecii vecilor. Şi nu au odihnă nici ziua, nici noaptea, cei ce se închină fiarei şi imaginii ei şi cei ce primesc semnul numelui ei.“ ¹² Aici este răbdarea sfinţilor – a celor ce păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa în Isus.

¹³ Am auzit un glas din cer spunând: „Scrie: ferice de morţii care, de acum, mor în Domnul! Da, zice Duhul, pentru că ei se vor odihni de ostenelile lor, căci faptele lor îi urmează.“

¹⁴ Apoi m-am uitat şi iată că era un nor alb, iar pe nor şedea „Cineva Care era ca un fiu al omului“. Avea pe cap o coroană de aur, iar în mână avea o seceră ascuţită. ¹⁵ Un alt înger a ieşit din Templu, strigând cu glas puternic Celui Ce şedea pe nor: „Trimite secera Ta şi seceră, întrucât a sosit ceasul să seceri, pentru că recolta pământului este coaptă!“ ¹⁶ Cel Ce şedea pe nor şi-a aruncat secera pe pământ şi pământul a fost secerat.

¹⁷ Un alt înger a ieşit din Templul din cer, având şi el o seceră ascuţită. ¹⁸ Un alt înger, care are autoritate peste foc, a ieşit de la altar şi a strigat cu glas puternic către cel ce avea secera ascuţită: „Trimite secera ta ascuţită şi culege ciorchinii de struguri ai viei pământului, pentru că strugurii ei sunt copţi!“ ¹⁹ Îngerul şi-a aruncat secera pe pământ, a cules via pământului şi a aruncat strugurii în teascul cel mare al mâniei lui Dumnezeu. ²⁰ Teascul a fost călcat în picioare în afara cetăţii şi din teasc a ieşit sânge până la zăbalele cailor, pe o distanţă de o mie şase sute de stadii.

Luca 18:1-17

Pilda văduvei stăruitoare

18 Le-a spus apoi o pildă despre faptul că trebuie să se roage întotdeauna şi să nu se descurajeze: ² El le-a zis:

„Într-o cetate era un judecător care de Dumnezeu nu se temea şi de oameni nu-i era ruşine. ³ În cetatea aceea era şi o văduvă care tot venea la el şi-i zicea: «Fă-mi dreptate în procesul cu potrivnicul meu!» ⁴ Pentru o vreme n-a vrut să-i facă dreptate, dar după aceea şi-a zis: «Chiar dacă nu mă tem de Dumnezeu şi nici de oameni nu mi-e ruşine, ⁵ totuşi, pentru că această văduvă mă tot necăjeşte, îi voi face dreptate, ca să nu mai vină întruna şi să mă bată la cap!»“

⁶ Apoi Domnul a zis: „Auziţi ce zice judecătorul cel nedrept? ⁷ Şi oare Dumnezeu nu le va face dreptate aleşilor Săi, care strigă zi şi noapte către El, măcar că întârzie faţă de ei?! ⁸ Vă spun că le va face dreptate foarte curând! Dar când va veni Fiului Omului, va găsi El oare credinţă pe pământ?“

Pilda fariseului şi a colectorului de taxe

⁹ A mai spus şi următoarea pildă pentru unii care se încredeau în ei înşişi că sunt drepţi şi îi dispreţuiau pe ceilalţi:

¹⁰ „Doi oameni s-au dus la Templu să se roage; unul era fariseu, iar celălalt era colector de taxe. ¹¹ Fariseul stătea în picioare şi se ruga în sine însuşi astfel: «Dumnezeule, Îţi mulţumesc că eu nu sunt ca ceilalţi oameni – tâlhari, nedrepţi, adulteri – şi nici chiar ca acest colector de taxe! ¹² Eu postesc de două ori pe săptămână şi dau zeciuială din tot ceea ce câştig!» ¹³ Colectorul de taxe însă stătea la distanţă şi nu îndrăznea nici măcar să-şi ridice ochii spre cer, ci se bătea pe piept, zicând: «Dumnezeule, îndură-te de mine, păcătosul!» ¹⁴ Eu vă spun că mai degrabă acesta s-a dus acasă socotit drept, decât celălalt. Căci oricine se înalţă pe sine va fi smerit, iar cel ce se smereşte va fi înălţat!“

Isus şi copilaşii

¹⁵ I-au adus şi nişte copilaşi ca să se atingă de ei, dar ucenicii, când au văzut aceasta, i-au mustrat pe cei care i-au adus. ¹⁶ Isus însă i-a chemat la Sine pe copilaşi şi a zis: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriţi, pentru că Împărăţia lui Dumnezeu este a celor ca ei! ¹⁷ Adevărat vă spun că cel care nu primeşte Împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş, cu nici un chip nu va intra în ea!“

Proverbe 8:4-5

⁴ „Oamenilor, către voi strig    şi spre voi, fiii oamenilor, se îndreaptă vocea mea!⁵ O, nesăbuiţilor, înţelegeţi prudenţa;    proştilor, înţelegeţi priceperea!