Isaia 38-41

Boala şi însănătoşirea lui Ezechia

38 În acele zile Ezechia s-a îmbolnăvit şi era aproape de moarte. Profetul Isaia, fiul lui Amoţ, a venit la el şi i-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: «Pune­ţi casa în rânduială căci vei muri. Nu te vei mai face bine!»“ ² Atunci Ezechia s-a întors cu faţa spre perete şi s-a rugat Domnului astfel: ³ „Doamne, Te rog, adu-Ţi aminte că am umblat înaintea Ta cu credincioşie şi din toată inima şi am făcut ce este bine înaintea Ta.“ Şi Ezechia a plâns cu amar.

⁴ Atunci Cuvântul Domnului a venit la Isaia, spunându-i: ⁵ „Du-te şi spune-i lui Ezechia că aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul strămoşului său David: «Ţi-am auzit rugăciunea şi ţi-am văzut lacrimile. Iată, voi adăuga vieţii tale încă cincisprezece ani. ⁶ Te voi izbăvi pe tine şi cetatea aceasta din mâna împăratului Asiriei şi voi apăra această cetate! ⁷ Acesta este semnul de la Domnul pentru tine, prin care vei şti că Domnul va împlini ce a promis: ⁸ voi face ca umbra aruncată de soare pe cadranul lui Ahaz să se dea înapoi cu zece trepte.»“ Şi soarele s-a dat înapoi pe cadran cu zece trepte pe care deja le coborâse.

⁹ Un psalm al lui Ezechia, regele lui Iuda, scris după boala şi vindecarea sa:

¹⁰ „Ziceam: «În floarea vieţii mele trebuie să trec prin porţile Locuinţei Morţilor;    sunt văduvit de restul anilor mei.»¹¹ Am zis: «Nu-L voi mai vedea pe Domnul, da, pe Domnul,    în ţara celor vii;nu voi mai vedea oameni    şi nu voi mai fi printre locuitorii lumii.¹² Locuinţa îmi este smulsă şi luată    precum cortul unui păstor.Îmi simt firul vieţii înfăşurat ca de un ţesător    care m-ar tăia de la războiul de ţesut;        până la noapte Tu îmi vei pune capăt.¹³ Strig după ajutor până dimineaţă,    dar, ca un leu, El îmi zdrobeşte toate oasele;până la noapte Tu îmi vei pune capăt.¹⁴ Am ciripit ca un lăstun, am croncănit ca un cocor;    am gemut ca o porumbiţă;mi-au obosit ochii uitându-mă în sus.    Sunt în necaz! Ajută-mă, Stăpâne!»

¹⁵ Ce aş mai putea spune? El mi-a răspuns    şi aceasta este ceea ce El a făcut.Voi umbla smerit în toţi anii vieţii mele,    după ce mi-a fost amărât sufletul astfel.¹⁶ O, Stăpâne, prin lucrurile acestea trăiesc oamenii    şi în toate acestea stă şi viaţa duhului meu.Tu mi-ai dat sănătate    şi ai îngăduit să trăiesc.¹⁷ Cu siguranţă, spre binele meu    am trecut prin această amărăciune,căci Tu, în dragostea Ta, mi-ai păzit viaţa    de groapa nimicirii,aruncând înapoia Ta    toate păcatele mele.¹⁸ Într-adevăr, Locuinţa Morţilor nu-Ţi poate mulţumi,    Moartea nu Te poate lăuda,iar cei ce se coboară în groapă    nu pot nădăjdui în credincioşia Ta,¹⁹ ci cel viu, cel viu Te laudă,    aşa cum fac şi eu azi.Taţii îşi învaţă copiii despre credincioşia Ta²⁰     prin care, Tu, Doamne, m-ai salvat,iar noi vom cânta cu instrumentele cu corzi    în toate zilele vieţii noastre,        în Casa Domnului.“

²¹ Atunci Isaia a zis:

– Pregătiţi o turtă de smochine, pe care s-o aşezaţi pe rană şi astfel Ezechia se va vindeca.

²² Ezechia a întrebat:

– Care va fi semnul prin care voi şti că mă voi duce la Casa Domnului?

Solia babiloniană la Ierusalim

39 În acea perioadă, Merodak-Baladan, fiul lui Baladan, regele Babilonului, i-a trimis lui Ezechia scrisori şi un dar, fiindcă auzise că acesta fusese bolnav şi se însănătoşise. ² Ezechia i-a primit pe soli şi le-a arătat ceea ce era în vistieria sa: argintul, aurul, mirodeniile, uleiul de preţ, tot armamentul lui şi tot ce se afla în magaziile lui. Nu a rămas nimic în palatul sau în regatul său pe care Ezechia să nu-l fi arătat.

³ Atunci profetul Isaia a venit la regele Ezechia şi l-a întrebat:

– Ce au zis oamenii aceia şi de unde au venit?

Ezechia i-a răspuns:

– Au venit la mine dintr-o ţară îndepărtată, din Babilon.

⁴ – Ce au văzut în palatul tău? l-a mai întrebat profetul.

– Au văzut tot ceea ce este în palatul meu, a răspuns Ezechia, şi nu a rămas nimic în magaziile mele pe care să nu li-l fi arătat.

⁵ Atunci Isaia i-a zis lui Ezechia:

– Ascultă Cuvântul Domnului Oştirilor: ⁶ „Iată, vin zile când tot ce este în palatul tău şi tot ce au agonisit strămoşii tăi până în ziua aceasta, va fi dus la Babilon; nu va mai fi lăsat nimic, zice Domnul. ⁷ Unii dintre propriii tăi fii, care ţi s-au născut, îţi vor fi luaţi şi vor fi făcuţi eunuci în palatul împăratului Babilonului.“

⁸ Ezechia i-a zis lui Isaia:

– Cuvântul Domnului pe care l-ai rostit este bun.

„Căci, se gândea el , măcar în timpul vieţii mele va fi pace şi siguranţă.“

Mângâiere pentru poporul lui Dumnezeu

40 „Mângâiaţi, mângâiaţi pe poporul Meu!    zice Dumnezeul vostru.² Vorbiţi blând Ierusalimului    şi strigaţi-ică truda lui s-a sfârşit,    că vina lui este ispăşită,căci a primit din mâna Domnului    pedeapsă îndoită pentru toate păcatele sale!“

³ „Un glas strigă în pustie:    «Pregătiţi calea Domnului,neteziţi în deşert    un drum pentru Dumnezeul nostru!⁴ Orice vale va fi înălţată    şi orice munte şi deal va fi aplecat;orice râpă va deveni netedă    şi orice povârniş se va preface în câmpie.⁵ Atunci se va arăta slava Domnului,    şi oamenii o vor vedea cu toţii împreună,        căci gura Domnului a vorbit.»

⁶ Un glas zice: «Strigă!»    «Ce să strig?», am întrebat eu.«Orice făptură este ca iarba    şi toată gloria ei este ca floarea de pe câmp!⁷ Iarba se usucă, iar floarea cade    când suflarea Domnului vine peste ea!»        Într-adevăr, ca iarba este poporul!⁸ Iarba se usucă, iar floarea cade,    însă Cuvântul Dumnezeului nostru rămâne pe vecie.⁹ Suie-te pe un munte înalt,    Sioane, aducător de veşti bune!Înalţă-ţi glasul cu putere,    Ierusalime, aducător de veşti bune!Înalţă-l, nu te teme!    Spune cetăţilor lui Iuda:        «Iată-L pe Dumnezeul vostru!»¹⁰ Iată, Stăpânul Domn vine cu putere,    stăpânind prin braţul Său.Plata Lui vine cu El    şi răsplata Lui Îl însoţeşte.¹¹ El Îşi va paşte turma ca un păstor;Îşi va strânge mieii în braţe,    îi va lua la piept        şi va călăuzi blând oile care alăptează.

¹² Cine a măsurat apele în palma lui    şi a trasat cerurile cu lăţimea palmei?Cine a strâns pulberea pământului într-o măsură?    Cine a cântărit munţii cu cântarul        şi dealurile cu o cumpănă?¹³ Cine a cercetat Duhul Domnului    şi cine L-a îndrumat ca sfătuitor al Său?¹⁴ Cu cine s-a sfătuit El ca să fie luminat?    Cine L-a învăţat calea dreptăţii?Cine L-a învăţat cunoaşterea    şi I-a arătat cărarea priceperii?

¹⁵ Iată, neamurile sunt ca o picătură de apă într-o găleată,    sunt considerate ca praful de pe cântar.        Pentru El, insulele nu cântăresc mai mult decât un fir de praf.¹⁶ Libanul nu ajunge pentru foc,    nici animalele lui pentru arderea de tot.¹⁷ Toate neamurile sunt un nimic înaintea Lui;    mai puţin decât nimic        şi deşertăciune preţuiesc ele în faţa Sa.

¹⁸ Cu cine, deci, L-aţi putea asemăna pe Dumnezeu?    Ce imagine aţi putea găsi pentru El?¹⁹ Un idol? – un meşter îl toarnă    şi apoi un aurar îl poleieşte cu aur        şi îi face lănţişoare de argint.²⁰ Săracul, care nu-şi permite aceasta,    alege un lemn ce nu putrezeşteşi îşi caută un meşter iscusit    pentru ca acesta să-i facă un idol care să nu se clatine.

²¹ Nu ştiţi?    N-aţi auzit?Nu vi s-a făcut cunoscut de la început?    N-aţi învăţat nimic de la întemeierea pământului?²² El este Cel Ce şade deasupra cercului pământului,    ai cărui locuitori par nişte lăcuste.El este Cel Ce întinde cerurile ca pe un baldachin    şi le desfăşoară ca pe un cort de locuit.²³ El este Cel Ce îi preface pe prinţi în nimic,    iar pe conducătorii pământului ca şi cum n-ar exista.²⁴ De abia sunt sădiţi,    de abia sunt semănaţi,        de abia li s-au înrădăcinat tulpinile în pământ,că El şi suflă peste ei, uscându-i,    iar vijelia îi ia ca pe nişte paie.²⁵ «Deci, cu cine M-aţi putea asemăna?    Cine Mi-ar putea fi egal?» zice Cel Sfânt.²⁶ Ridicaţi-vă ochii spre ceruri şi priviţi:    Cine a creat toate acestea?El, Cel Care face să apară oştirile lor una câte una,    chemându-le pe nume.Atât de mare este tăria Lui, atât de tare este puterea Lui,    că nici una nu lipseşte.

²⁷ De ce spui, Iacove,    de ce zici, Israele:«Calea mea este ascunsă de Domnul    şi dreptul meu nu este luat în seamă de Dumnezeul meu?»²⁸ Nu ştii?    N-ai auzit?Domnul este Dumnezeul cel Veşnic,    creatorul marginilor pământului.El nu oboseşte, nici nu osteneşte,    iar priceperea Lui este de nepătruns.²⁹ El dă putere celui obosit    şi îl întăreşte pe cel fără putere.³⁰ Flăcăii vor obosi şi vor osteni,    tinerii se vor împiedica şi vor cădea,³¹ dar cei ce se încred în Domnul îşi vor înnoi puterea,    se vor înălţa prinzând aripi ca vulturii,vor alerga şi nu vor osteni,    vor umbla şi nu vor obosi.

Domnul, Ajutorul lui Israel

41 «Ascultaţi-Mă în tăcere, ţinuturi de lângă mare,    iar popoarele să-şi înnoiască puterea!Să se apropie şi să vorbească!    Să ne înfăţişăm împreună la judecată!

² Cine l-a stârnit pe acela de la răsărit,    chemându-l cu dreptate la picioarele Sale?El îi dă în stăpânire neamurile    şi îi supune regi;cu sabia îi preface în praf,    iar cu arcul îi face ca pleava luată de vânt.³ Îi urmăreşte, mergând în siguranţă    pe un drum pe unde picioarele lui n-au mai călcat.⁴ Cine a făcut şi a împlinit aceasta,    chemând, de la început, generaţie după generaţie?Eu, Domnul, am fost cu cei dintâi    şi tot Eu voi fi şi cu cei de pe urmă.»

⁵ Ţinuturile de lângă mare văd aceasta şi se înfioară;    marginile pământului tremură;        ei se apropie şi sosesc.⁶ Oamenii se încurajează între ei,    spunându-şi: «Fii tare!»⁷ Artizanul îl încurajează pe bijutier,    iar cel ce netezeşte cu ciocanul, pe cel ce loveşte nicovala.El zice despre îmbinare: «Este bună!»,    după care fixează idolul în cuie ca să nu se clatine.

⁸ «Dar tu, Israele, robul Meu,    tu, Iacove, pe care te-am ales,        tu, sămânţă a lui Avraam, prietenul Meu,⁹ tu, pe care te-am adus de la marginile pământului    şi te-am chemat din colţurile sale cele mai îndepărtate,zicându-ţi: ‘Tu eşti robul Meu!’,    pe tine te-am ales şi nu te-am lepădat!¹⁰ Deci nu te teme, căci Eu sunt cu tine!    Nu te înspăimânta, căci Eu sunt Dumnezeul tău!Eu te voi întări, te voi ajuta    şi te voi sprijini cu dreapta Mea izbăvitoare!

¹¹ Da, umiliţi şi făcuţi de ruşine    vor fi toţi cei furioşi pe tine;ca un nimic vor ajunge şi vor pieri    toţi cei ce ţi se opun.¹² Te vei uita după ei, după duşmanii tăi,    dar nu-i vei mai găsi,fiindcă nimiciţi de tot vor ajunge    cei ce se luptă cu tine.¹³ Căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău,    Care te apuc de mâna dreaptăşi-ţi zic: ‘Nu te teme,    Eu te voi ajuta!¹⁴ Nu te teme, vierme al lui Iacov,    rămăşiţă firavă a lui Israel!Eu Însumi te voi ajuta!’», zice Domnul,    Răscumpărătorul tău, Sfântul lui Israel.¹⁵ «Iată, te voi face o sanie ascuţită de treierat,    nouă şi cu două rânduri de dinţi!Vei treiera munţii şi-i vei zdrobi,    iar dealurile le vei face ca pleava.¹⁶ Le vei vântura şi le va lua vântul,    iar vijelia le va împrăştia.Dar tu te vei bucura în Domnul    şi cu Sfântul lui Israel te vei preamări.

¹⁷ Săracii şi nevoiaşii caută apă dar nu găsesc,    iar limba li se usucă de sete.Însă Eu, Domnul, le voi răspunde!    Eu, Dumnezeul lui Israel, nu-i voi părăsi!¹⁸ Pe dealurile pleşuve voi face să curgă râuri,    iar în mijlocul văilor – izvoare;voi preface pustia într-un iaz,    şi pământul uscat – în izvoare de apă.¹⁹ În pustie voi planta    cedri, salcâmi, mirt şi măslini;în deşert voi planta laolaltă    chiparoşi, ulmi şi pini,²⁰ pentru ca toţi să vadă şi să cunoască,    să chibzuiască şi să înţeleagăcă mâna Domnului a făcut acestea,    Sfântul lui Israel le-a creat!»

²¹ «Apăraţi-vă cauza!», zice Domnul.    «Aduceţi dovezi!», zice Împăratul lui Iacov.²² «Aduceţi-vă idolii să ne spună    ce se va întâmpla!Spuneţi-ne despre profeţiile voastre din trecut,    pentru a le putea judeca        şi pentru a le afla împlinirea!Sau spuneţi-ne lucrurile care se vor întâmpla!²³     Faceţi-ne cunoscut viitorul,        şi vom şti că sunteţi dumnezei!Faceţi ceva – bine sau rău –    ceva care să ne uimească sau să ne îngrozească!²⁴ Dar iată că voi sunteţi mai puţin decât nimic,    iar lucrarea voastră este fără nici o valoare;        o urâciune este cel ce vă alege.»

²⁵ «Am stârnit pe cineva din nord şi a venit –    pe cineva de la răsărit care cheamă Numele Meu.El îi va călca pe domnitori cum calci tu noroiul    şi cum calcă olarul lutul în picioare.²⁶ Cine a vestit aceasta de la început, ca s-o putem cunoaşte    sau mai dinainte, ca să putem spune: ‘A avut dreptate!’?Nimeni n-a vestit-o,    nimeni n-a proclamat-o,        nimeni n-a auzit vreun cuvânt de la voi.²⁷ Eu am vestit-o mai întâi Sionului: ‘Iată-i, iată-i!’    şi am trimis un aducător de veşti bune Ierusalimului.²⁸ Mă uit şi nu este nimeni –    nu este printre ei nici unul care să sfătuiască,        nici unul care să răspundă atunci când îl întreb.²⁹ Iată că toţi sunt falşi,    lucrările lor sunt un nimic,        iar chipurile lor sunt vânt şi deşertăciune.