Neemia 5-7

Criza socială şi economică

5 Cei din popor şi soţiile lor au avut o mare plângere împotriva fraţilor lor iudei. ² Erau unii care spuneau astfel:

– Noi, fiii şi fiicele noastre suntem mulţi. Să ni se dea grâne, ca să avem ce mânca şi să putem trăi!

³ Alţii ziceau:

– Ne punem garanţie ogoarele, viile şi casele, ca să avem grâne în timpul foametei!

⁴ Mai erau încă unii care ziceau:

– A trebuit să împrumutăm argint, dându-ne ogoarele şi viile în schimbul birului imperial. ⁵ Deşi suntem carne din carnea fraţilor noştri, iar fiii noştri sunt ca şi fiii lor, iată că suntem pe cale să ne dăm fiii şi fiicele în sclavie. Câteva din fetele noastre au şi fost luate în sclavie. Suntem fără putere, iar ogoarele şi viile noastre aparţin altora!

⁶ M-am mâniat foarte tare când le-am auzit plângerea şi cuvintele acestea. ⁷ După ce m-am gândit, i-am mustrat pe nobili şi pe dregători, spunându-le:

– Voi împrumutaţi cu dobândă pe fraţii voştri?!

Am strâns o mare adunare împotriva lor ⁸ şi le-am zis:

– Noi, după puterile noastre, am răscumpărat pe fraţii noştri iudei, care fuseseră vânduţi neamurilor! Iar acum voi vă vindeţi fraţii, ca apoi să ne fie daţi chiar nouă de vânzare?

Ei tăceau, neavând ce să răspundă.

⁹ – Ce faceţi voi nu este bine, am mai zis eu. N-ar trebui voi să umblaţi în frică de Dumnezeul nostru, ca să nu fiţi de ruşinea neamurilor vrăjmaşe nouă? ¹⁰ Atât eu, cât şi fraţii şi slujitorii mei le-am împrumutat argint şi grâne. Să le iertăm datoria aceasta! ¹¹ Daţi-le înapoi astăzi ogoarele, viile, măslinii şi casele, precum şi a suta parte din argintul, din grânele, din mustul şi din uleiul pe care le-aţi cerut de la ei ca dobândă.

¹² – Le vom da înapoi, au răspuns ei, şi nu vom mai cere nimic de la ei! Vom face întocmai precum ai zis.

Atunci am chemat preoţii şi i-am pus să jure înaintea lor că vor face precum au promis. ¹³ Mi-am scuturat mantaua şi am zis:

– Aşa să scuture Dumnezeu din familia lui şi din proprietatea lui pe orice om care nu se va ţine de cuvânt! Aşa să fie scuturat şi lăsat fără nimic!

– Amin! a răspuns toată adunarea şi L-au lăudat pe Domnul. Poporul a făcut întocmai cum a promis.

¹⁴ Din ziua în care am fost numit guvernatorul lor în ţara lui Iuda, adică din al douăzecilea an al domniei împăratului Artaxerxes şi până în al treizeci şi doilea an al domniei sale, deci timp de doisprezece ani, nici eu, nici fraţii mei nu am trăit din veniturile de guvernator. ¹⁵ Înainte de mine, cei dintâi guvernatori împovărau poporul, luând de la ei pâine şi vin, în afară de cei patruzeci de şecheli de argint. Chiar şi slujitorii lor asupreau poporul. Eu însă nu am făcut aşa, din frică de Dumnezeu. ¹⁶ M-am ocupat de lucrarea de restaurare a acestui zid şi nu mi-am cumpărat ogoare. De altfel toţi slujitorii mei erau adunaţi acolo pentru lucrare. ¹⁷ Mai mult, aveam la masa mea o sută cincizeci de bărbaţi dintre iudei şi dintre dregători, în afară de cei care veneau dintre neamurile dimprejur. ¹⁸ În fiecare zi mi se pregătea un bou, şase oi alese şi păsări, iar la fiecare zece zile se aducea vin din belşug, de toate felurile. Cu toate acestea, eu nu am căutat să primesc plată ca guvernator, căci lucrarea apăsa greu asupra acestui popor. ¹⁹ Adu-Ţi aminte de mine, Dumnezeul meu, spre bine, pentru tot ce am făcut pentru acest popor!

Planuri de asasinat politic şi denigrare morală

6 Sanbalat, Tobia, arabul Gheşem şi ceilalţi duşmani ai noştri au fost înştiinţaţi că am reconstruit zidul şi că nu au mai rămas spărturi în el (pe vremea aceea încă nu pusesem uşile la porţi). ² Atunci Sanbalat şi Gheşem mi-au trimis următorul mesaj: „Hai să ne întâlnim într-unul din satele din valea Ono!“ Aveau însă de gând să-mi facă rău. ³ Le-am trimis mesageri cu următorul răspuns: „Am o mare lucrare de făcut şi nu pot să vin. De ce să se oprească lucrul cât timp lipsesc ca să vin la voi?“

⁴ Au trimis acelaşi mesaj de patru ori şi le-am răspuns la fel. ⁵ A cincea oară, Sanbalat mi-a trimis mesajul acesta prin slujitorul său, care ţinea în mână o scrisoare deschisă. ⁶ În ea scria:

„Se zvoneşte printre popoare – iar Gheşem spune la fel – că tu şi iudeii plănuiţi să vă răzvrătiţi şi de aceea reconstruieşti zidul. Potrivit aceluiaşi zvon, tu plănuieşti să le fii rege ⁷ şi chiar ai pus profeţi să dea de veste despre tine la Ierusalim şi să zică: «Este un rege în Iuda!» Vezi că lucrurile acestea vor ajunge la cunoştinţa împăratului, aşa că vino să ne sfătuim!“

⁸ Atunci i-am trimis următorul răspuns: „Nu sunt adevărate cuvintele pe care le spui! Tu ai născocit toate acestea!“ ⁹ Ei toţi voiau să ne înfricoşeze şi îşi ziceau: „Vor lăsa lucrarea din mâini şi ea nu se va mai face!“ „Întăreşte-mi braţele!“, m-am rugat.

¹⁰ M-am dus la Şemaia, fiul lui Delaia, fiul lui Mehetabel, care se închisese în casă, şi el mi-a zis:

– Să ne întâlnim la Casa lui Dumnezeu, în mijlocul Templului, şi să închidem porţile Templului, căci vor veni să te ucidă! Da, noaptea vor veni să te ucidă!

¹¹ – Un om ca mine să fugă?! i-am răspuns eu. Un om ca mine să intre în Templu, ca să-şi scape viaţa?! Nu voi intra!

¹² Mi-am dat seama că nu Dumnezeu îl trimisese, ci rostise profeţia împotriva mea, fiind tocmit de Tobia şi de Sanbalat. ¹³ El fusese tocmit pentru ca, înfricoşându-mă, să fac după spusele lui şi să păcătuiesc. Atunci ei mi-ar fi scos nume rău pentru a mă face de ruşine. ¹⁴ „Dumnezeul meu, adu-Ţi aminte de Tobia şi de Sanbalat, precum şi de aceste fapte ale lor! Adu-Ţi aminte şi de profetesa Noadia, precum şi de ceilalţi profeţi care au vrut să mă înfricoşeze!“

Finalizarea construcţiei zidului

¹⁵ Zidul a fost isprăvit în a douăzeci şi cincea zi a lunii Elul, în cincizeci şi două de zile. ¹⁶ Toţi duşmanii noştri au auzit de lucrul acesta şi toate neamurile dimprejurul nostru s-au înfricoşat, s-au smerit foarte mult şi au recunoscut că noi am făcut lucrarea aceasta cu ajutorul Dumnezeului nostru.

¹⁷ În acele zile mulţi dintre nobilii lui Iuda îi trimiteau scrisori lui Tobia. ¹⁸ Căci mulţi din Iuda erau legaţi cu el prin jurământ, deoarece era ginerele lui Şecania, fiul lui Arah, iar fiul său Iehohanan era căsătorit cu fiica lui Meşulam, fiul lui Berechia. ¹⁹ Aceştia vorbeau despre faptele lui bune în prezenţa mea, după care îl înştiinţau ce spuneam. Iar Tobia îmi trimitea scrisori ca să mă înfricoşeze.

7 După ce s-a reconstruit zidul şi am fixat porţile, au fost puşi în slujbele lor portarii, cântăreţii şi leviţii. ² I-am pus responsabili peste Ierusalim pe fratele meu Hanani şi pe Hanania, conducătorul citadelei, un om care întrecea pe mulţi în credincioşie şi în frică de Dumnezeu, ³ şi le-am zis: „Să nu se deschidă porţile Ierusalimului înainte de miezul zilei! În timp ce portarii continuă să stea de veghe, porţile să fie închise şi zăvorâte! Să puneţi de strajă pe locuitorii Ierusalimului, pe fiecare la locul lui de strajă, în dreptul casei lui.“

Lista exilaţilor repatriaţi

⁴ Cetatea era largă şi încăpătoare, dar poporul din mijlocul ei era puţin, iar casele încă nu fuseseră rezidite. ⁵ Dumnezeul meu mi-a pus pe inimă să-i adun pe nobili, pe dregători şi pe cei din popor ca să-i înscriu în genealogii. Am descoperit cartea cu genealogia primilor veniţi din captivitate, unde am găsit scrise următoarele:

⁶ „Iată care sunt oamenii provinciei care au plecat din captivitatea exilului, cei pe care îi dusese în captivitate Nebucadneţar, împăratul Babilonului, şi care s-au întors la Ierusalim, în Iuda, fiecare în cetatea sa. ⁷ (Ei i-au însoţit pe Zerub-Babel, pe Iosua, pe Neemia, pe Azaria, pe Raamia, pe Nahamani, pe Mardoheu, pe Bilşan, pe Misperet, pe Bigvai, pe Nehum şi pe Baana.) Aşadar, iată care este numărul acestor oameni din poporul lui Israel:

⁸ urmaşii lui Paroş – în număr de două mii o sută şaptezeci şi doi;

⁹ urmaşii lui Şefatia – în număr de trei sute şaptezeci şi doi;

¹⁰ urmaşii lui Arah – în număr de şase sute cincizeci şi doi;

¹¹ urmaşii lui Pahat-Moab, dintre urmaşii lui Iosua şi ai lui Ioab, – în număr de două mii opt sute optsprezece;

¹² urmaşii lui Elam – în număr de o mie două sute cincizeci şi patru;

¹³ urmaşii lui Zatu – în număr de opt sute patruzeci şi cinci;

¹⁴ urmaşii lui Zacai – în număr de şapte sute şaizeci;

¹⁵ urmaşii lui Binui – în număr de şase sute patruzeci şi opt;

¹⁶ urmaşii lui Bebai – în număr de şase sute douăzeci şi opt;

¹⁷ urmaşii lui Azgad – în număr de două mii trei sute douăzeci şi doi;

¹⁸ urmaşii lui Adonikam – în număr de şase sute şaizeci şi şapte;

¹⁹ urmaşii lui Bigvai – în număr de două mii şaizeci şi şapte;

²⁰ urmaşii lui Adin – în număr de şase sute cincizeci şi cinci;

²¹ urmaşii lui Ater, dintre urmaşii lui Ezechia, – în număr de nouăzeci şi opt;

²² urmaşii lui Haşum – în număr de trei sute douăzeci şi opt;

²³ urmaşii lui Beţai – în număr de trei sute douăzeci şi patru;

²⁴ urmaşii lui Harif – în număr de o sută doisprezece;

²⁵ urmaşii lui Ghivon – în număr de nouăzeci şi cinci;

²⁶ oamenii din Betleem şi Netofa – în număr de o sută optzeci şi opt;

²⁷ oamenii din Anatot – în număr de o sută douăzeci şi opt;

²⁸ oamenii din Bet-Azmavet – în număr de patruzeci şi doi;

²⁹ oamenii din Chiriat-Iearim, din Chefira şi din Beerot – în număr de şapte sute patruzeci şi trei;

³⁰ oamenii din Rama şi din Gheva – în număr de şase sute douăzeci şi unu;

³¹ oamenii din Micmaş – în număr de o sută douăzeci şi doi;

³² oamenii din Betel şi din Ai – în număr de o sută douăzeci şi trei;

³³ oamenii din celălalt Nebo – în număr de cincizeci şi doi;

³⁴ urmaşii celuilalt Elam – în număr de o mie două sute cincizeci şi patru;

³⁵ urmaşii lui Harim – în număr de trei sute douăzeci;

³⁶ urmaşii lui Ierihon – în număr de trei sute patruzeci şi cinci;

³⁷ urmaşii lui Lod, ai lui Hadid şi ai lui Ono – în număr de şapte sute douăzeci şi unu;

³⁸ urmaşii lui Senaa – în număr de trei mii nouă sute treizeci;

³⁹ preoţii, urmaşi ai lui Iedaia, din familia lui Iosua, – în număr de nouă sute şaptezeci şi trei;

⁴⁰ urmaşii lui Imer – în număr de o mie cincizeci şi doi;

⁴¹ urmaşii lui Paşhur – în număr de o mie două sute patruzeci şi şapte;

⁴² urmaşii lui Harim – în număr de o mie şaptesprezece;

⁴³ leviţii, urmaşi ai lui Iosua şi ai lui Kadmiel, dintre urmaşii lui Hodavia, – în număr de şaptezeci şi patru;

⁴⁴ cântăreţii, urmaşi ai lui Asaf, – în număr de o sută patruzeci şi opt;

⁴⁵ portarii, urmaşi ai lui Şalum, ai lui Ater, ai lui Talmon, ai lui Akub, ai lui Hatita şi ai lui Şobai, – în număr de o sută treizeci şi opt;

⁴⁶ slujitorii de la Templu, urmaşi ai lui Ţiha, ai lui Hasufa, ai lui Tabaot,

⁴⁷ ai lui Cheros, ai lui Sia, ai lui Padon,

⁴⁸ ai lui Lebana, ai lui Hagaba, ai lui Şalmai,

⁴⁹ ai lui Hanan, ai lui Ghidel, ai lui Gahar,

⁵⁰ ai lui Reaia, ai lui Reţin, ai lui Nekoda,

⁵¹ ai lui Gazam, ai lui Uza, ai lui Paseah,

⁵² ai lui Besai, Meunim, Nefuşsim,

⁵³ ai lui Bakbuk, ai lui Hakufa, ai lui Harhur,

⁵⁴ ai lui Baţlit, ai lui Mehida, ai lui Harşa,

⁵⁵ ai lui Barkos, ai lui Sisera, ai lui Temah,

⁵⁶ ai lui Neţiah şi ai lui Hatifa;

⁵⁷ urmaşii slujitorilor lui Solomon, urmaşi ai lui Sotai, ai lui Soferet, ai lui Prida,

⁵⁸ ai lui Iaala, ai lui Darkon, ai lui Ghidel,

⁵⁹ ai lui Şefatia, ai lui Hatil, ai lui Pocheret-Haţebaim, ai lui Amon;

⁶⁰ toţi slujitorii de la Templu şi slujitorii lui Solomon la un loc – în număr de trei sute nouăzeci şi doi.“

⁶¹ Iată-i şi pe cei care au plecat din Tel-Melah, din Tel-Harşa, din Cherub, din Adan şi din Imer, fără să-şi fi putut dovedi familia şi neamul, dacă sunt sau nu din Israel:

⁶² urmaşii lui Delaia, ai lui Tobia şi ai lui Nekoda – în număr de şase sute patruzeci şi doi;

⁶³ dintre preoţi, urmaşii lui Hobaia, ai lui Hakoţ şi ai lui Barzilai (cel care a luat-o de soţie pe una din fetele ghiladitului Barzilai şi care şi-a luat numele acestuia).

⁶⁴ Ei şi-au căutat înscrierile lor genealogice, dar nu le-au găsit, astfel că au fost îndepărtaţi din preoţie ca fiind necuraţi. ⁶⁵ Guvernatorul le-a zis să nu mănânce din lucrurile preasfinte, până când preotul nu va hotărî lucrul acesta după Urim şi Tumim. ⁶⁶ În total,

în toată adunarea erau patruzeci şi două de mii trei sute şaizeci de oameni,

⁶⁷ în afară de slujitorii şi slujitoarele lor – în număr de şapte mii trei sute treizeci şi şapte –

şi de cântăreţi şi cântăreţe – în număr de două sute patruzeci şi cinci.

⁶⁸ Aveau şapte sute treizeci şi şase de cai,

două sute patruzeci şi cinci de catâri,

⁶⁹ patru sute treizeci şi cinci de cămile

şi şase mii şapte sute douăzeci de măgari.

⁷⁰ Câteva din căpeteniile de familii au dăruit pentru lucrare. Însuşi guvernatorul a depus în vistierie, următoarele:

o mie de darici de aur,

cincizeci de cupe de aur

şi cinci sute treizeci de tunici preoţeşti.

⁷¹ Câteva din căpeteniile familiilor au depus în vistierie, pentru lucrare:

douăzeci de mii de darici de aur şi

două mii două sute de mine de argint.

⁷² Restul poporului a dăruit:

douăzeci de mii de darici de aur,

două mii de mine de argint

şi şaizeci şi şapte de tunici preoţeşti.

⁷³ Aşadar, preoţii, leviţii, portarii, cântăreţii, unii oameni din popor, slujitorii de la Templu şi întreg Israelul s-au aşezat în cetăţile lor. La începutul lunii a şaptea, israeliţii erau în cetăţile lor.