Biblia în decurs de un an
Plănuiai de mult timp să citești Biblia într-un an?
Începe cu noi astăzi!
În fiecare zi vei găsi noi capitole atât din Vechiul, cât și din Noul Testament, pe care le poți deschide cu un singur click.
10-07-2026
2 Samuel 17:14-19:43
14 Absalom şi toţi cei din sfatul bătrânilor lui Israel au zis: „Sfatul architului Huşai este mai bun decât cel al lui Ahitofel.“ Aceasta pentru că Domnul a hotărât să zădărnicească sfatul cel bun al lui Ahitofel ca să aducă nenorocirea asupra lui Absalom. 15 Huşai le-a zis preoţilor Ţadok şi Abiatar care a fost sfatul dat de Ahitofel lui Absalom şi celor din sfatul bătrânilor lui Israel şi care a fost sfatul pe care l-a dat el însuşi. 16 Le-a mai zis: „Trimiteţi-i imediat un mesaj lui David şi spuneţi-i: «Să nu-ţi petreci noaptea lângă vadurile pustiei, ci să traversezi repede, ca nu cumva regele şi toţi oamenii care sunt cu el să fie ucişi.»“
17 Ionatan şi Ahimaaţ aşteptau veştile la En-Roghel, deoarece nu îndrăzneau să intre în cetate. O slujnică venea şi le aducea veştile, iar ei se duceau şi îl înştiinţau pe regele David. 18 Totuşi, un tânăr i-a văzut şi i-a spus lui Absalom. Aflând aceasta, cei doi au plecat repede şi au ajuns la casa unui anume om din Bahurim. Acesta avea în curte o fântână şi cei doi au coborât în ea. 19 Soţia omului a luat o învelitoare pe care a întins-o peste gura fântânii şi a împrăştiat nişte grâne pe ea, pentru ca nimeni să nu poată bănui ceva. 20 Slujitorii lui Absalom au ajuns la casa femeii şi au întrebat-o:
– Unde sunt Ahimaaţ şi Ionatan?
– Au trecut pârâul! le-a răspuns femeia.
Ei au căutat după cei doi, dar, negăsindu-i, s-au întors la Ierusalim.
21 După ce s-au îndepărtat oamenii lui Absalom, cei doi au ieşit din fântână şi s-au dus să-l înştiinţeze pe regele David. Ei i-au zis lui David: „Sculaţi-vă şi traversaţi repede râul, căci iată sfatul pe care l-a dat Ahitofel împotriva voastră.“ 22 David împreună cu cei ce erau cu el au trecut în grabă Iordanul şi, până în zorii zilei, nu a mai rămas nici unul care să nu fi trecut râul.
23 Ahitofel, văzând că nu i-a fost urmat sfatul, şi-a înşeuat măgarul şi a plecat în grabă acasă, în cetatea sa. Şi-a pus casa în rânduială şi apoi s-a spânzurat. Astfel el a murit şi a fost înmormântat în mormântul tatălui său.
David la Mahanayim
24 David a ajuns la Mahanayim, în timp ce Absalom trecea Iordanul împreună cu toţi israeliţii. 25 Absalom l-a numit pe Amasa drept conducător al oştirii, în locul lui Ioab. Amasa era fiul unui israelit pe nume Ieter, care fusese căsătorit cu Abigail, fiica lui Nahaş şi sora Ţeruiei, mama lui Ioab. 26 Israeliţii împreună cu Absalom şi-au aşezat tabăra pe teritoriul Ghiladului. 27 Când David a ajuns la Mahanayim, Şobi, fiul lui Nahaş, din Raba amoniţilor, Machir, fiul lui Amiel, din Lo-Debar şi ghiladitul Barzilai, din Roghelim, 28 au adus paturi, lighene, vase din lut, grâu, orz, făină, grâne prăjite, fasole şi linte, 29 miere, lapte bătut, oi şi brânză de vaci pentru ca David şi cei ce erau cu el să mănânce. Ei îşi ziceau: „Poporul este flămând, ostenit şi însetat în urma călătoriei prin pustie.“
Absalom este ucis
18 David a numărat oştirea care se afla cu el şi a numit căpetenii peste mii şi căpetenii peste sute. 2 A pus o treime din oştire sub comanda lui Ioab, o altă treime sub comanda lui Abişai, fiul Ţeruiei şi fratele lui Ioab, iar cealaltă treime a pus-o sub comanda ghititului Itai. Apoi le-a zis oamenilor:
– Bineînţeles că voi veni şi eu cu voi.
3 – Să nu ieşi! i-au răspuns cei din oştire. Dacă noi vom fugi, duşmanilor nu le va păsa atât de mult de noi şi chiar dacă jumătate dintre noi ar muri, nici chiar atunci nu le va păsa de noi. Tu însă faci cât zece mii dintre noi. Prin urmare, ar fi mai bine să ne sprijini din cetate.
4 – Voi face cum credeţi voi că este mai bine, le-a răspuns regele.
Apoi regele a stat lângă poartă, în timp ce toată oştirea ieşea cu sutele şi miile. 5 Regele le-a poruncit lui Ioab, lui Abişai şi lui Itai: „De dragul meu, purtaţi-vă blând cu tânărul Absalom!“ Şi întreaga oştire a auzit această poruncă, pe care regele a dat-o fiecărui conducător cu privire la Absalom.
6 Oştirea a ieşit în câmp ca să lupte împotriva lui Israel, iar lupta s-a dat în pădurea lui Efraim. 7 Oştirea lui Israel a fost învinsă acolo de slujitorii lui David. A avut loc acolo un mare măcel în acea zi – douăzeci de mii de oameni au fost ucişi. 8 Lupta s-a întins pe întreg teritoriul şi în ziua aceea, pădurea a mistuit mai mulţi oameni decât a mistuit sabia. 9 Absalom, călare pe un catâr, s-a pomenit deodată în faţa slujitorilor lui David. Încercând să scape, a intrat cu catârul pe sub ramurile încâlcite ale unui stejar mare. Capul lui Absalom s-a prins însă între ramurile stejarului şi el a rămas astfel atârnat între cer şi pământ, în timp ce catârul său a plecat mai departe. 10 Unul dintre luptători a văzut acest lucru şi i-a spus lui Ioab:
– L-am văzut pe Absalom, atârnând de un stejar.
11 – Cum? L-ai văzut? Atunci de ce nu l-ai ucis acolo, pe loc? l-a întrebat Ioab. Ţi-aş fi dat zece şecheli de argint şi o cingătoare.
12 – Chiar dacă aş cântări în mâna mea o mie de şecheli de argint, n-aş ridica mâna împotriva fiului regelui, i-a răspuns omul acela lui Ioab. Căci în auzul nostru v-a poruncit regele atât ţie, cât şi lui Abişai şi lui Itai, să aveţi grijă să nu i se întâmple vreun rău tânărului Absalom. 13 Dacă l-aş fi ucis mişeleşte, acest lucru n-ar fi rămas necunoscut de către rege iar tu nu mi-ai fi luat apărarea.
14 – Nu am timp de pierdut cu tine, i-a răspuns Ioab.
A luat trei suliţe şi le-a înfipt în pieptul lui Absalom, în timp ce acesta era încă viu, prins între ramurile stejarului. 15 Zece tineri, care duceau armele lui Ioab, l-au înconjurat după aceea pe Absalom, l-au lovit şi l-au omorât. 16 Ioab a suflat apoi din corn şi oştirea s-a întors de la urmărirea israeliţilor, chemată fiind de Ioab. 17 L-au luat pe Absalom, l-au aruncat în pădure, într-o groapă mare, şi au aruncat peste el un morman foarte mare de pietre. Israeliţii au fugit fiecare acasă.
18 Pe când trăia, Absalom îşi ridicase un monument în Valea Regelui, pentru că nu avea nici un fiu care să-i poarte mai departe amintirea numelui. A dat monumentului propriul său nume şi, chiar până în ziua de astăzi, acesta se numeşte „Monumentul lui Absalom“.
Vestea morţii lui Absalom
19 Ahimaaţ, fiul lui Ţadok, i-a zis lui Ioab:
– Lasă-mă să alerg şi să-i duc regelui vestea cea bună că Domnul l-a izbăvit din mâna duşmanilor săi.
20 – Nu tu vei duce veştile astăzi! Tu vei duce altă dată veştile; astăzi însă nu vei duce tu veştile, pentru că a murit fiul regelui, i-a răspuns Ioab.
21 Apoi i-a poruncit unui cuşit:
– Du-te şi vesteşte-i regelui ce ai văzut.
Cuşitul s-a închinat înaintea lui Ioab şi a luat-o la fugă.
22 Ahimaaţ, fiul lui Ţadok, i-a zis din nou lui Ioab:
– Orice s-ar întâmpla, lasă-mă şi pe mine să alerg după cuşit.
– Fiule, de ce vrei să alergi? l-a întrebat Ioab. Nu sunt nişte veşti pentru care să fii răsplătit.
23 – Orice s-ar întâmpla, vreau să alerg, i-a zis Ahimaaţ.
– Bine, i-a spus Ioab, aleargă.
Ahimaaţ a alergat pe drumul care traversează Araba şi l-a întrecut pe cuşit.
24 În timp ce David se afla undeva între cele două porţi, străjerul s-a urcat pe acoperişul porţii, înspre zid şi, uitându-se, a zărit un om singur care alerga. 25 L-a strigat pe rege şi i-a spus acest lucru. Regele a zis:
– Dacă este singur înseamnă că aduce veşti.
Omul se apropia din ce în ce mai mult. 26 La un moment dat, străjerul a zărit un alt om care alerga şi a strigat către portar:
– Văd un alt om singur care aleargă.
– Şi el aduce veşti, a zis regele.
27 – Felul de alergare al celui dintâi pare a fi cel al lui Ahimaaţ, fiul lui Ţadok, a spus străjerul.
– Înseamnă că aduce veşti bune, a zis regele, deoarece acesta este un om bun.
28 Ahimaaţ i-a strigat regelui:
– Totul este bine!
Apoi s-a închinat cu faţa la pământ înaintea lui şi i-a zis:
– Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul tău, Care i-a dat în mâinile noastre pe cei ce se răzvrătiseră împotriva stăpânului meu, regele.
29 – Tânărul Absalom este bine? a întrebat regele.
– Slujitorul tău a văzut o mare învălmăşeală, atunci când a fost trimis de Ioab, dar nu ştie despre ce era vorba, a răspuns Ahimaaţ.
30 – Aşteaptă puţin deoparte, i-a zis regele.
Ahimaaţ a stat deoparte. 31 Îndată a sosit şi cuşitul, care a zis:
– Am veşti bune pentru stăpânul meu, regele. Domnul te-a izbăvit astăzi din mâna tuturor celor ce se ridicaseră împotriva ta.
32 – Tânărul Absalom este bine? l-a întrebat regele.
– Ca acest tânăr să fie toţi duşmanii stăpânului meu, regele, şi toţi cei ce se ridică împotriva ta ca să-ţi facă vreun rău, i-a răspuns cuşitul.
David îl plânge pe Absalom
33 Atunci regele, cutremurându-se, s-a dus în încăperea care se afla deasupra porţii şi a început să plângă. În timp ce mergea, el spunea: „O, fiul meu Absalom! O, fiul meu, fiul meu Absalom! De ce n-am murit eu în locul tău? O, Absalom, fiul meu, fiul meu!“
19 Ioab a fost înştiinţat că David plânge şi-l jeleşte pe Absalom. 2 Astfel, acea zi, care trebuia să fie o zi de biruinţă, s-a transformat într-o zi de jale pentru întreg poporul, căci poporul a aflat în acea zi că regele îşi jeleşte fiul. 3 În aceeaşi zi, oştirea a intrat pe furiş în cetate, ca nişte oameni ruşinaţi că au fugit din luptă. 4 Regele îşi acoperise faţa şi striga în gura mare: „Fiul meu Absalom! Absalom, fiul meu, fiul meu!“
5 Ioab a intrat în palat la rege şi i-a zis: „Tu astăzi acoperi de ruşine feţele tuturor slujitorilor tăi, cei care ţi-au salvat viaţa ţie, fiilor, fiicelor, soţiilor şi ţiitoarelor tale. 6 Tu îi iubeşti pe cei ce te urăsc şi îi urăşti pe cei ce te iubesc, căci astăzi ne-ai arătat că, pentru tine, conducătorii şi războinicii nu înseamnă nimic. Înţeleg că, dacă Absalom ar fi viu, iar noi toţi am fi morţi, tu ai fi mai mulţumit. 7 Aşadar, ridică-te, ieşi afară şi vorbeşte pe placul slujitorilor tăi, pentru că, dacă nu vei face acest lucru, îţi jur pe Domnul că toţi te vor părăsi în noaptea aceasta. Această nenorocire ar fi astfel mai mare decât toate nenorocirile care ţi s-au întâmplat din tinereţe şi până astăzi. 8 Regele s-a dus la poartă şi a stat acolo. S-a dat de veste poporului: „Iată că regele stă la poartă!“ Şi tot poporul a venit înaintea regelui.
David se întoarce la Ierusalim
Între timp, israeliţii fugiseră cu toţii la corturile lor. 9 În toate seminţiile lui Israel, toţi oamenii vorbeau între ei şi ziceau: „Regele ne-a eliberat de sub puterea duşmanilor noştri. El a fost cel care ne-a izbăvit de sub puterea filistenilor, iar acum a trebuit să fugă din ţară, izgonit de Absalom. 10 Acum însă Absalom, pe care l-am uns să domnească peste noi, a murit în luptă. Prin urmare, de ce nu spuneţi nimic ca să-l aduceţi pe rege înapoi?“ 11 Când regele David a aflat ce vorbesc între ei toţi israeliţii, a trimis acest mesaj preoţilor Ţadok şi Abiatar: „Întrebaţi-i pe cei din sfatul bătrânilor lui Iuda: «De ce trebuie să fiţi voi cei de pe urmă care să-l aduceţi pe rege înapoi acasă? 12 Voi sunteţi din aceeaşi seminţie cu mine; prin urmare, de ce trebuie să fiţi ultimii care să-l aduceţi acasă pe rege?»“ 13 Iar lui Amasa să-i spuneţi: „Nu eşti tu os din oasele mele şi carne din carnea mea? Dumnezeu să se poarte cu mine cu toată asprimea dacă, de azi înainte, nu vei fi tu conducătorul oştirii, în locul lui Ioab.“ 14 Regele a câştigat inima tuturor bărbaţilor din Iuda, ca şi cum aceştia ar fi fost un singur om. Ei au trimis vorbă regelui, spunându-i: „Întoarce-te împreună cu slujitorii tăi.“ 15 Regele s-a întors. El a ajuns la un moment dat la Iordan. Între timp, cei din Iuda veniseră la Ghilgal pentru a-l întâmpina pe rege şi a-l trece Iordanul. 16 Beniamitul Şimei, fiul lui Ghera, din Bahurim, s-a grăbit să vină împreună cu cei din Iuda în întâmpinarea regelui David. 17 O mie de bărbaţi din Beniamin îl însoţeau. Alături de ei se afla şi Ţiba, slujitorul familiei lui Saul, împreună cu cei cincizeci de fii ai lui şi douăzeci de slujitori. Au venit în grabă la Iordan, unde era şi regele. 18 El a trecut vadul ca să ajute familia regelui să traverseze şi ca să facă orice altceva ar mai fi dorit regele. După ce a trecut Iordanul, Şimei, fiul lui Ghera, s-a plecat înaintea regelui şi 19 i-a zis:
– Fie ca stăpânul meu să nu ia în seamă nelegiuirea mea şi să nu-şi aducă aminte de răul pe care slujitorul său i l-a făcut în ziua în care stăpânul meu, regele, părăsea Ierusalimul. Să nu pună regele la inimă lucrul acesta. 20 Slujitorul tău recunoaşte că a păcătuit, dar iată că astăzi vin primul din întreaga Casă a lui Iosif ca să-l întâmpin pe stăpânul meu, regele.
21 Abişai, fiul Ţeruiei, a zis:
– Nu trebuie oare ca Şimei să moară pentru că l-a blestemat pe unsul Domnului?
22 – Ce am eu de-a face cu voi, fii ai Ţeruiei? i-a răspuns regele. De ce îmi sunteţi astăzi împotrivă? Astăzi să fie oare pedepsit cu moartea vreun om în Israel? Nu ştiu eu că astăzi sunt rege peste Israel?
23 Apoi regele i-a zis lui Şimei:
– Nu vei muri!
Şi regele i-a promis printr-un jurământ. 24 În întâmpinarea regelui a venit, de asemenea, şi Mefiboşet, nepotul lui Saul. Acesta nu-şi îngrijise picioarele, nu-şi aranjase barba şi nu-şi spălase hainele din ziua în care regele plecase şi până când acesta sosise în pace. 25 Când a sosit de la Ierusalim în întâmpinarea regelui, acesta l-a întrebat:
– Mefiboşet, de ce nu ai venit cu mine?
26 – O, rege, stăpânul meu! i-a răspuns Mefiboşet. Slujitorul tău, fiind olog, s-a gândit: „Voi înşeua un măgar şi, călare pe el, voi putea merge cu regele.“ Slujitorul meu însă m-a trădat. 27 L-a defăimat pe slujitorul tău înaintea stăpânului meu, regele. Însă stăpânul meu, regele, este ca un înger al lui Dumnezeu: fă ce vei crede de cuviinţă. 28 Întregul neam al bunicului meu nu merită nimic decât moartea din partea stăpânului meu, regele. Cu toate acestea, tu i-ai dat voie slujitorului tău să mănânce la masa ta. Ce alt drept aş mai putea cere de la rege?
29 – Ce mai vorbeşti atâta? i-a zis regele. Am hotărât: tu şi Ţiba veţi împărţi pământul.
30 – Poate să ia el chiar tot acum, de vreme ce stăpânul meu, regele, s-a întors teafăr acasă, i-a răspuns Mefiboşet.
31 Ghiladitul Barzilai a venit şi el din Roghelim şi l-a însoţit pe rege până dincolo de Iordan, lăsându-l apoi să-şi vadă de drum. 32 Barzilai era foarte bătrân – avea optzeci de ani – şi, deoarece era un om foarte bogat, îngrijise de rege cât timp acesta a locuit la Mahanayim. 33 Regele i-a zis lui Barzilai:
– Vino cu mine la Ierusalim şi eu voi îngriji de tine.
34 – Oare câţi ani voi mai trăi, ca să mă sui la Ierusalim cu regele? l-a întrebat Barzilai. 35 Am ajuns la optzeci de ani. Pot eu să mai fac deosebirea între ceea ce este bun şi ceea ce este rău? Poate slujitorul tău să mai simtă gustul mâncării şi al băuturii? Pot eu să mai ascult cântecele cântăreţilor şi ale cântăreţelor? Şi de ce să fie slujitorul tău o povară în plus pentru stăpânul meu, regele? 36 Slujitorul tău îl va însoţi pe rege dincolo de Iordan doar o mică distanţă. Oricum, de ce mi-ar oferi regele o asemenea răsplată? 37 Dă-i voie, te rog, slujitorului tău să se întoarcă şi să moară în cetatea sa, unde sunt înmormântaţi tatăl său şi mama sa. Iată însă că aici este slujitorul tău, Chimham. Să-l ia stăpânul meu, regele, cu el şi să se poarte faţă de el cum va crede de cuviinţă.
38 – Bine, i-a zis regele. Chimham va veni cu mine şi mă voi purta cu el aşa cum vei dori tu, iar tu, orice vei cere de la mine îţi voi dărui.
39 Întreg poporul a trecut Iordanul. În cele din urmă l-a trecut şi regele. Acesta l-a sărutat şi l-a binecuvântat pe Barzilai, care s-a întors acasă. 40 Regele s-a îndreptat spre Ghilgal împreună cu Chimham. Întreaga oştire a lui Iuda şi jumătate din oştirea lui Israel îl însoţeau. 41 Toţi bărbaţii lui Israel au venit însă la rege şi i-au zis:
– De ce bărbaţii lui Iuda, fraţii noştri, te-au furat şi l-au trecut pe rege Iordanul împreună cu familia lui şi cu toţi oamenii lui David?
42 Bărbaţii lui Iuda le-au dat bărbaţilor lui Israel următorul răspuns:
– Pentru că regele este rudă cu noi. Deci de ce vă mâniaţi pentru acest lucru? Am mâncat noi pe cheltuiala regelui? Am primit noi vreun dar din partea lui?
43 Bărbaţii lui Israel le-au zis bărbaţilor lui Iuda:
– Noi avem, de zece ori mai mult decât voi, dreptul la rege! Chiar la David avem mai mult drept decât voi! Aşadar, de ce ne dispreţuiţi? Noi am fost cei dintâi care l-am chemat pe regele nostru înapoi.
Cuvintele bărbaţilor lui Iuda au avut însă mai mare greutate decât cuvintele bărbaţilor lui Israel.
Psalmii 109:1-15
Psalmul 109
1 Dumnezeul laudei mele, nu tăcea!2 Iată că gura celui rău şi gura celui înşelător se deschid împotriva mea; îmi vorbesc cu o limbă mincinoasă.3 Mă împresoară cu nişte cuvinte de ură şi se războiesc cu mine fără temei.4 La dragostea mea ei răspund cu duşmănie, dar eu mă rog.5 Ei îmi răsplătesc binele cu rău şi dragostea mea – cu ură.
6 Pune un om rău împotriva lui şi un acuzator să stea la dreapta lui!7 Când va fi judecat, să fie găsit vinovat, iar rugăciunea să-i fie socotită un păcat.8 Fie-i zilele puţine, iar slujba lui s-o ia altul!9 Să-i rămână fiii orfani, şi soţia lui – văduvă!10 Fiii lui să rătăcească cerşind şi căutând printre ruine!11 Cel ce l-a împrumutat să-i ia tot ceea ce are şi străinii să-l jefuiască de rodul muncii lui!12 Să nu mai fie nimeni care să-i arate îndurare şi să nu mai fie nimeni care să arate îndurare orfanilor lui!13 Fie ca urmaşii lui să fie stârpiţi, iar în generaţia următoare să le fie şters numele!14 Să fie păstrată înaintea Domnului aducerea-aminte a vinii strămoşilor luişi să nu fie şters păcatul mamei lui!15 Să rămână de-a pururi înaintea Domnului, iar El să le şteargă amintirea de pe pământ!
Matei 26:1-13
Uneltire împotriva lui Isus
26 După ce a terminat de spus aceste cuvinte, Isus le-a zis ucenicilor Săi: 2 „Ştiţi că peste două zile va fi Paştele, iar Fiul Omului va fi trădat ca să fie răstignit“.
3 Atunci conducătorii preoţilor şi bătrânii poporului s-au strâns în curtea marelui preot, numit Caiafa, 4 şi au uneltit să-L aresteze pe Isus prin vicleşug şi să-L omoare. 5 Însă ei ziceau: „Nu în timpul sărbătorii, ca nu cumva să se facă tulburare în popor“.
Ungerea lui Isus la Betania
6 În timp ce Isus se afla în Betania, în casa lui Simon, leprosul, 7 a venit la El o femeie care avea un vas de alabastru, plin cu un parfum foarte scump. Ea a turnat parfumul pe capul lui Isus, în timp ce El stătea la masă. 8 Ucenicii însă au fost indignaţi când au văzut acest lucru şi au zis: „Pentru ce risipa aceasta? 9 Căci parfumul acesta s-ar fi putut vinde scump, iar banii să le fie daţi săracilor!“
10 Isus ştia ce zic ei, aşa că le-a spus: „De ce îi cauzaţi supărare femeii? Ea a făcut un lucru frumos faţă de Mine! 11 Căci pe săraci îi aveţi întotdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi întotdeauna! 12 Când a turnat acest parfum pe trupul Meu, ea a făcut lucrul acesta, ca să Mă pregătească pentru înmormântare. 13 Adevărat vă spun că oriunde va fi vestită această Evanghelie, în toată lumea, se va spune şi ce a făcut această femeie, în amintirea ei“.
Proverbe 17:27-28
27 Un om înzestrat cu ştiinţă îşi înfrânează cuvintele şi cel înţelept are un duh calm.
28 Chiar şi un prost este considerat înţelept dacă tace şi priceput dacă-şi ţine gura.
