Biblia în decurs de un an

Plănuiai de mult timp să citești Biblia într-un an?
Începe cu noi astăzi!
În fiecare zi vei găsi noi capitole atât din Vechiul, cât și din Noul Testament, pe care le poți deschide cu un singur click.

07-11-2025

1 Cronici 19:1-23:20

Victoria asupra amoniţilor şi arameilor

19 După aceea, Nahaş, regele amoniţilor, a murit, iar în locul lui a domnit fiul său. David a zis: „Voi da dovadă de loialitate faţă de Hanun, fiul lui Nahaş, căci şi tatăl său a dat dovadă de loialitate faţă de mine.“ David a trimis soli ca să-l mângâie sufleteşte pe Hanun pentru moartea tatălui său. Când slujitorii lui David au ajuns în ţara amoniţilor, la Hanun, ca să-l mângâie sufleteşte, căpeteniile amonite i-au zis lui Hanun: „Chiar crezi că David doreşte să-l cinstească pe tatăl tău, trimiţându-ţi aceşti oameni ca să te mângâie sufleteşte? Slujitorii lui au venit la tine mai degrabă ca să cerceteze, să iscodească şi să cucerească ţara.“

Hanun i-a luat pe slujitorii lui David, i-a ras, le-a tăiat hainele pe jumătate, până la brâu, şi le-a dat drumul, astfel că ei au plecat. Când David a fost înştiinţat despre ce li s-a întâmplat bărbaţilor acelora, a trimis să le spună bărbaţilor care au fost atât de mult umiliţi: „Rămâneţi în Ierihon până vă va creşte din nou barba şi apoi să vă întoarceţi!” Văzând că se făcuseră urâţi lui David, Hanun şi amoniţii au trimis o mie de talanţi de argint ca să tocmească care şi călăreţi din Aram-Naharayim, din regatul arameu al Maacăi şi din Ţoba. Au tocmit astfel treizeci şi două de mii de care şi pe regele din Maaca cu oştirea lui. Aceştia au venit şi şi-au aşezat tabăra la Medeba, iar amoniţii s-au strâns din cetăţile lor, ca să meargă la război.

Când a auzit David acest lucru, l-a trimis împotriva lor pe Ioab împreună cu toată oştirea, numai războinici viteji. Amoniţii au ieşit din cetate şi şi-au ocupat poziţiile de luptă la intrarea cetăţii, în timp ce regii care au venit să-i ajute s-au aşezat în câmp deschis. 10 Ioab a văzut că avea de luptat şi în faţă şi în spate. Prin urmare, a ales o parte dintre vitejii lui Israel şi i-a mobilizat împotriva arameilor, 11 iar restul oştirii a pus-o sub comanda fratelui său Abişai, mobilizând-o împotriva amoniţilor. 12 Ioab i-a zis lui Abişai: „Dacă arameii mă copleşesc, să-mi vii în ajutor, iar dacă amoniţii te copleşesc, te voi ajuta eu. 13 Fii tare şi îmbărbătează-te pentru poporul nostru şi pentru cetăţile Dumnezeului nostru şi facă-se voia Domnului!“ 14 Când Ioab i-a atacat pe aramei cu oştirea lui, aceştia au fugit dinaintea lor. 15 Amoniţii, văzând că arameii dau bir cu fugiţii, au fugit şi ei dinaintea lui Abişai, fratele lui Ioab, şi s-au retras în cetate. Apoi Ioab s-a întors la Ierusalim.

16 Văzând că au fost învinşi de Israel, arameii au trimis mesageri şi i-au adus pe arameii de dincolo de râu, aceştia avându-l în fruntea lor pe Şofac, conducătorul oştirii lui Hadad-Ezer. 17 Când a aflat David acest lucru, i-a adunat pe toţi israeliţii, a trecut Iordanul, le-a ieşit înainte şi a ocupat poziţii de luptă împotriva lor. David a ocupat poziţii de luptă împotriva arameilor şi s-au încleştat în luptă. 18 Arameii au fugit dinaintea lui Israel. David le-a ucis arameilor şapte mii de oameni care conduceau carele şi patruzeci de mii de pedestraşi. L-a mai ucis şi pe Şofac, conducătorul oştirii lor. 19 Văzând că au fost învinşi de Israel, vasalii lui Hadad-Ezer au făcut pace cu David şi i s-au supus. Şi arameii n-au mai îndrăznit să-i ajute pe amoniţi.

Capturarea Rabei şi războiul cu filistenii

20 La începutul anului, pe vremea când regii porneau la război, Ioab şi-a condus luptătorii la război. Ei au pustiit ţara amoniţilor şi au asediat Raba. David însă rămăsese la Ierusalim. Ioab a cucerit Raba şi a distrus-o.

David a luat de pe capul regelui lor coroana care cântărea un talant de aur şi care era împodobită cu pietre preţioase; ea a fost pusă pe capul lui David. Prada luată din cetate era foarte multă. Pe locuitorii cetăţii i-a scos afară şi i-a pus să muncească cu ferăstraie, cu grape de fier şi cu securi de fier. La fel a făcut David şi cu celelalte cetăţi amonite. Apoi David s-a întors la Ierusalim împreună cu întreaga oştire.

După aceea a avut loc o bătălie împotriva filistenilor la Ghezer. Cu acest prilej, huşatitul Sibecai l-a ucis pe Sipai, unul dintre urmaşii refaiţilor. Şi filistenii au fost astfel supuşi. În timpul unei alte lupte cu filistenii, Elhanan, fiul lui Iair, l-a ucis pe Lahmi, fratele lui Goliat ghititul, care avea o suliţă al cărei mâner era ca sulul unui ţesător. S-a mai dat o luptă la Gat. Acolo era un bărbat uriaş care avea câte şase degete la ambele mâini şi la ambele picioare – douăzeci şi patru în total. Şi acesta se trăgea din Rafa. El l-a batjocorit pe Israel, dar Ionatan, fiul lui Şimea, fratele lui David, l-a ucis. Aceştia i s-au născut lui Rafa în Gat; ei au fost ucişi de David şi de slujitorii săi.

Recensământul poporului

21 Satan s-a ridicat împotriva lui Israel şi l-a stârnit pe David ca să facă numărătoarea lui Israel. David le-a zis lui Ioab şi conducătorilor oştirii:

– Mergeţi şi faceţi numărătoarea lui Israel, de la Beer-Şeba pâna la Dan, şi aduceţi-mi un răspuns, ca să ştiu la cât se ridică numărul lor.

Dar Ioab i-a zis:

Domnul să înmulţească poporul Său de o sută de ori mai mult! O, rege, stăpânul meu, oare nu suntem toţi slujitorii stăpânului meu? De ce stăpânul meu cere lucrul acesta? De ce să aduci vină asupra lui Israel?

Însă porunca regelui dată lui Ioab a rămas de neclintit. Prin urmare, Ioab a plecat şi a călătorit prin tot Israelul. Apoi s-a întors la Ierusalim. Ioab i-a dat lui David numărul bărbaţilor din popor: în tot Israelul erau un milion o sută de mii de bărbaţi în stare să meargă la război, iar în Iuda – patru sute şaptezeci de mii de bărbaţi în stare să meargă la război. Leviţii şi beniamiţii nu au fost număraţi între aceştia, căci porunca regelui a fost dispreţuită de Ioab. Porunca aceasta n-a plăcut lui Dumnezeu, astfel că El l-a lovit pe Israel.

David I-a zis lui Dumnezeu: „Am săvârşit un mare păcat, făcând lucrul acesta. Însă acum iartă, Te rog, nelegiuirea robului Tău, căci am lucrat întru totul ca un nebun!“

Domnul i-a vorbit astfel lui Gad, văzătorul lui David: 10 „Du-te şi spune-i lui David: «Aşa vorbeşte Domnul: ‘Trei nenorociri îţi pun înainte! Alege una dintre ele şi cu aceea te voi lovi!’»“ 11 Gad a venit la David şi i-a zis:

– Aşa vorbeşte Domnul: «Ce alegi? 12 Trei ani de foamete, trei luni în timpul cărora să fii spulberat dinaintea duşmanilor tăi şi atins de sabia duşmanilor tăi, sau trei zile în timpul cărora sabia Domnului şi molima să fie în ţară, iar îngerul Domnului să facă prăpăd prin tot teritoriul lui Israel?» Vezi acum ce trebuie să răspund Celui Ce m-a trimis!

13 – Sunt într-o mare strâmtorare, i-a răspuns David lui Gad. Mai bine să cad în mâna Domnului, căci mila Lui este nemărginită, decât să cad în mâinile oamenilor.

14 Domnul a trimis molima în Israel şi au murit şaptezeci de mii de oameni din Israel. 15 Dumnezeu a trimis îngerul la Ierusalim ca să-l distrugă. Şi în timp ce îl distrugea, Domnul s-a uitat, I-a părut rău pentru acel dezastru şi i-a zis îngerului care distrugea: „Destul! Retrage-ţi mâna!“ Îngerul Domnului se afla lângă aria iebusitului Ornan. 16 David s-a uitat şi l-a văzut pe îngerul Domnului stând între pământ şi cer şi având în mână sabia scoasă, îndreptată împotriva Ierusalimului. Atunci David şi cei din sfatul bătrânilor, acoperiţi cu saci, au căzut cu faţa la pământ. 17 Şi David I-a zis lui Dumnezeu: „Oare n-am poruncit eu să fie numărat poporul? Eu sunt cel care a păcătuit şi a făcut rău! Dar oile acestea, ce au făcut oare? Te rog, Doamne, Dumnezeul meu, lasă mâna Ta să fie numai împotriva mea şi împotriva familiei mele, dar nu lăsa poporul Tău pradă urgiei!“

18 Îngerul Domnului i-a zis lui Gad să-i ceară lui David să se ducă şi să ridice Domnului un altar pe aria iebusitului Ornan. 19 David s-a dus şi a făcut după cuvântul pe care Gad l-a rostit în Numele Domnului. 20 În timp ce treiera grâul, Ornan s-a întors şi a văzut îngerul; cei patru fii ai lui, care erau cu el, s-au ascuns. 21 Când a ajuns David la Ornan, Ornan s-a uitat şi l-a văzut pe David; el a ieşit din arie şi s-a plecat cu faţa la pământ înaintea lui David. 22 David i-a zis lui Ornan:

– Dă-mi locul ariei ca să zidesc aici un altar Domnului – vinde-mi-l la adevărata lui valoare – ca astfel urgia care s-a abătut asupra poporului să înceteze.

23 – Poţi să-l iei! i-a zis Ornan lui David. Stăpânul meu, regele, să facă ce vrea cu el! Iată, dau şi vitele pentru arderi de tot, iar uneltele de treierat vor ţine loc de lemne; de asemenea, grâul va fi pentru darul de mâncare. Dau tot!

24 Regele David i-a zis lui Ornan:

– Nu aşa! Vreau să-l cumpăr la adevăratul lui preţ, căci nu voi aduce Domnului ce este al tău şi nu voi aduce o ardere de tot care să nu mă coste nimic!

25 Astfel, David i-a plătit lui Ornan pentru acel loc şase sute de şecheli de aur. 26 David a zidit acolo un altar Domnului şi I-a adus arderi de tot şi jertfe de pace. L-a chemat pe Domnul şi El i-a răspuns cu foc din cer pe altarul arderii de tot. 27 Apoi Domnul i-a vorbit îngerului şi acesta şi-a pus sabia în teacă. 28 De atunci, de când David a văzut că Domnul i-a răspuns în aria iebusitului Ornan, a început să aducă jertfe acolo. 29 Tabernaculul Domnului, pe care Moise îl făcuse în pustie, şi altarul arderilor de tot se aflau, în perioada aceea, pe înălţimea de la Ghivon. 30 David nu a mai putut să meargă acolo să-L caute pe Dumnezeu pentru că îl înspăimântase sabia îngerului trimis de Domnul.

22 David a zis atunci: „Aici să fie Casa Domnului Dumnezeu şi aici să fie altarul pentru arderile de tot ale lui Israel.“

Pregătiri pentru construirea Casei Domnului

Apoi David a poruncit să fie strânşi străinii din ţara lui Israel şi a numit dintre ei cioplitori care să pregătească pietre cioplite pentru zidirea Casei lui Dumnezeu. David a mai pregătit fier din belşug pentru cuiele necesare uşilor de la intrări şi pentru scoabe, precum şi bronz care era atât de mult, încât nu se putea cântări. De asemenea, a pregătit şi lemne de cedru, foarte multe la număr, căci sidonienii şi tirienii îi aduseseră lui David lemn de cedru din belşug. David zisese: „Solomon, fiul meu, este tânăr şi plăpând, iar Casa care va fi zidită Domnului trebuie să fie măreaţă, renumită şi de o mare splendoare în ochii tuturor neamurilor. Voi face pregătiri pentru zidirea ei.“ Astfel, David a făcut multe pregătiri înainte de moartea sa.

Delegarea lui Solomon pentru construirea Casei Domnului

Apoi l-a chemat pe fiul său Solomon şi i-a poruncit să zidească o Casă Domnului, Dumnezeul lui Israel. David i-a zis lui Solomon: „Fiul meu, aveam de gând să zidesc o Casă pentru Numele Domnului, Dumnezeul meu. Dar Cuvântul Domnului a venit la mine şi mi-a zis: «Tu ai vărsat mult sânge şi ai purtat mari războaie. Nu tu vei zidi o Casă pentru Numele Meu căci ai vărsat mult sânge pe pământ, înaintea Mea. Iată însă că ţi se va naşte un fiu care va fi un om al odihnei, iar Eu îi voi da odihnă din partea tuturor duşmanilor săi de jur împrejur. Numele lui va fi Solomon şi în timpul zilelor lui îi voi da lui Israel pace şi linişte. 10 El va zidi o Casă Numelui Meu; el Îmi va fi fiu, iar Eu îi voi fi Tată. Voi întări pe vecie tronul domniei lui peste Israel.»

11 Şi acum, fiul meu, Domnul să fie cu tine, ca să reuşeşti să zideşti o Casă Domnului, Dumnezeul tău, aşa cum a vorbit El cu privire la tine. 12 Domnul să-ţi dea chibzuinţă şi discernământ, ca astfel, atunci când El te va pune să domneşti peste Israel, să păzeşti Legea Domnului, Dumnezeul tău. 13 Vei reuşi dacă vei împlini poruncile şi hotărârile pe care Domnul le-a dat lui Moise pentru tot Israelul. Fii tare şi curajos! Să nu te temi şi să nu te înspăimânţi! 14 Iată că, prin truda mea, am pregătit pentru Casa Domnului o sută de mii de talanţi de aur, un milion de talanţi de argint, precum şi bronz şi fier care nu se poate cântări căci este foarte mult; am pregătit, de asemenea, lemne şi pietre. La acestea tu trebuie să mai adaugi. 15 Ai cu tine mulţi lucrători: tăietori şi cioplitori în piatră şi în lemn şi tot felul de meseriaşi iscusiţi. 16 Aur, argint, bronz şi fier este din belşug, deci începe să lucrezi! Domnul să fie cu tine.“

Delegarea căpeteniilor pentru construirea Casei Domnului

17 David a poruncit tuturor căpeteniilor lui Israel să-l ajute pe fiul său Solomon. 18 „Nu este oare Domnul, Dumnezeul vostru, cu voi? Nu v-a dat odihnă de jur împrejur, din moment ce a dat în mâna mea pe locuitorii ţării? Nu este ţara supusă înaintea Domnului şi înaintea poporului Său? 19 Acum, lăsaţi-vă inima şi sufletul să-L caute pe Domnul, Dumnezeul vostru. Începeţi să zidiţi Lăcaşul Domnului Dumnezeu, ca să poată fi adus Chivotul Legământului cu Domnul şi uneltele cele sfinte ale lui Dumnezeu în Casa zidită pentru Numele Domnului.“

Măsuri de organizare a cultului: împărţirea pe familii şi pe slujbe

23 Când David a ajuns bătrân şi sătul de zile, l-a numit rege peste Israel pe fiul său Solomon. El a adunat toate căpeteniile lui Israel, preoţii şi leviţii. Au fost număraţi leviţii de la vârsta de treizeci de ani în sus, numărul total al bărbaţilor fiind de treizeci şi opt de mii. David a zis: „Dintre aceştia douăzeci şi patru de mii să supravegheze lucrarea de la Casa Domnului, şase mii să fie dregători şi judecători, patru mii – portari, iar alte patru mii să Îl laude pe Domnul cu instrumentele pe care eu le-am făcut ca să-L lăudăm.“

David i-a împărţit pe cete, potrivit fiilor lui Levi: Gherşon, Chehat şi Merari.

Din partea gherşoniţilor: Ladan şi Şimei.

Fiii lui Ladan au fost: căpetenia Iehiel, apoi Zetam şi Ioel – în total trei.

Fiii lui Şimei au fost: Şelomit, Haziel şi Haran – în total trei.

Acestea au fost căpeteniile familiilor lui Ladan.

10 Fiii lui Şimei au fost: Iahat, Ziza, Ieuş şi Beria. Aceştia patru au fost fii ai lui Şimei. 11 Iahat era căpetenia, iar Ziza era cel de-al doilea; Ieuş şi Beria nu au avut mulţi fii, astfel că ei au fost număraţi ca şi cum ar fi o singură familie.

12 Fiii lui Chehat au fost: Amram, Iţhar, Hebron şi Uziel.

13 Fiii lui Amram au fost: Aaron şi Moise. Aaron a fost despărţit de popor, ca să fie pus deoparte pentru a sfinţi lucrurile preasfinte, el şi fiii lui pe vecie, pentru a aduce tămâie înaintea Domnului, pentru a sluji şi a binecuvânta în Numele Lui pe vecie. 14 Fiii lui Moise însă, omul lui Dumnezeu, au fost socotiţi ca parte a seminţiei lui Levi.

15 Fiii lui Moise au fost: Gherşom şi Eliezer.

16 Fiul lui Gherşom a fost căpetenia Şebuel.

17 Fiul lui Eliezer a fost căpetenia Rehabia. Eliezer nu a mai avut alţi fii, însă urmaşii lui Rehabia au fost numeroşi.

18 Fiul lui Iţhar a fost căpetenia Şelomit.

19 Fiii lui Hebron au fost: căpetenia Ieria, Amaria – al doilea, Iahaziel – al treilea, Iekamam – al patrulea.

20 Fiii lui Uziel au fost: căpetenia Mica şi Işia – cel de-al doilea.

Psalmii 115

Psalmul 115

Nu nouă, Doamne, nu nouă,    ci Numelui Tău să-i fie adusă slava,        pentru îndurarea şi credincioşia Ta!Pentru ce să zică neamurile:    „Unde le este Dumnezeul?“Dumnezeul nostru însă este în ceruri    şi face tot ce vrea.Idolii lor sunt din argint şi din aur,    sunt lucrarea mâinilor omeneşti.Ei au gură, dar nu vorbesc,    au ochi, dar nu văd,au urechi, dar nu aud,    au nas, dar nu pot mirosi,au mâini, dar nu pot pipăi,    au picioare, dar nu pot umbla cu ele,        iar din gâtlej nu pot scoate nici un sunet.Ca ei sunt cei care-i fac    şi toţi cei care se încred în ei.

Israele, încrede-te în Domnul    El este ajutorul şi scutul lui!10 Casă a lui Aaron, încrede-te în Domnul    El este ajutorul şi scutul lui!11 Cei temători de Domnul, încredeţi-vă în Domnul    El este ajutorul şi scutul lor!

12 Domnul Îşi aduce aminte de noi şi dă binecuvântare:    El binecuvântează casa lui Israel,        binecuvântează casa lui Aaron,13 îi binecuvântează pe cei ce se tem de Domnul,    de la cei mici până la cei mari.

14 Să vă înmulţească Domnul,    pe voi şi pe fiii voştri!15 Să fiţi binecuvântaţi de Domnul,    Creatorul cerurilor şi al pământului.

16 Cerurile, cerurile sunt ale Domnului,    dar pământul l-a dat fiilor oamenilor.17 Nu morţii Îi dau laudă Domnului,    nici cei care s-au pogorât în tăcere,18 ci noi Îl vom binecuvânta pe Domnul,    de acum şi până în veci.

Lăudaţi-L pe Domnul!

Ioan 9:24-41

24 L-au chemat a doua oară pe omul care fusese orb şi i-au zis:

– Dă slavă lui Dumnezeu! Noi ştim că Omul Acesta este păcătos.

25 El le-a răspuns:

– Dacă este păcătos, nu ştiu. Eu una ştiu: eram orb, iar acum văd!

26 Ei l-au întrebat:

– Ce ţi-a făcut? Cum ţi-a deschis ochii?

27 El le-a răspuns:

– V-am spus deja, dar n-aţi ascultat. De ce vreţi să auziţi din nou? Doar nu vreţi şi voi să deveniţi ucenicii Lui?!

28 Ei l-au insultat şi i-au zis:

– Tu eşti ucenicul Aceluia! Noi însă suntem ucenicii lui Moise! 29 Noi ştim că lui Moise i-a vorbit Dumnezeu, dar Acesta nu ştim de unde este!

30 Omul le-a răspuns:

– Dar tocmai acesta este lucrul de mirare, că voi nu ştiţi de unde este şi totuşi El mi-a deschis ochii! 31 Ştim că Dumnezeu nu-i ascultă pe păcătoşi, dar dacă cineva este temător de Dumnezeu şi face voia Lui, pe acela îl ascultă. 32 De când este lumea nu s-a auzit ca cineva să deschidă ochii unuia care s-a născut orb. 33 Dacă Acesta nu era de la Dumnezeu, n-ar fi putut face nimic.

34 Ei i-au zis:

– Tu ai fost născut cu totul în păcat şi tu ne înveţi pe noi?!

Şi l-au dat afară.

Orbirea spirituală

35 Isus a auzit că l-au dat afară şi când l-a găsit l-a întrebat:

– Tu crezi în Fiul Omului?

36 El I-a răspuns:

– Şi Cine este, Domnule, ca să cred în El?

37 Isus i-a zis:

– L-ai şi văzut; Cel Ce vorbeşte cu tine este Acela!

38 (El a răspuns:

– Cred, Doamne!

Şi I s-a închinat. 39 Isus i-a zis:)

– Eu am venit în lumea aceasta pentru judecată, pentru ca cei ce nu văd, să vadă, iar cei ce văd, să devină orbi.

40 Unii dintre fariseii care erau cu El, când au auzit acestea, I-au zis:

– Doar nu suntem şi noi orbi?!

41 Isus le-a răspuns:

– Dacă aţi fi orbi, n-aţi avea păcat; dar acum, pentru că ziceţi: „Vedem!“, păcatul vostru rămâne!

Proverbe 25:26-28

26 Ca un izvor noroios şi ca o fântână tulbure    este omul drept care se pleacă înaintea celui rău.

27 Aşa cum nu este bine să mănânci prea multă miere,    tot astfel nu este demn nici să-ţi cauţi propria slavă.

28 Ca o cetate ale cărei ziduri sunt dărâmate,    aşa este omul lipsit de stăpânire de sine.