Plângeri 1:1-3:39

Ierusalimul pustiit

1 Cum stă singură cetatea    care odinioară era plină de oameni!Cum a ajuns asemenea văduvei,    ea, care era mare între neamuri!Ea, care era prinţesa ţinuturilor,    a devenit o sclavă.

² Plânge amarnic în noapte    şi lacrimile-i curg pe obraz.Dintre toţi iubiţii ei,    nu mai există nici unul care să o aline.Toţi prietenii au înşelat-o,    devenindu-i duşmani.

³ După multă asuprire şi muncă grea,    Iuda s-a dus în captivitate.Locuieşte printre neamuri    şi nu găseşte un loc de odihnă.Toţi prigonitorii lui l-au ajuns    chiar în toiul strâmtorării lui.

⁴ Drumurile Sionului jelesc,    căci nimeni nu mai vine la sărbători.Toate porţile lui sunt distruse,    iar preoţii săi suspină;fecioarele lui sunt mâhnite    şi el însuşi este plin de amărăciune.

⁵ Duşmanii lui au devenit stăpâni    şi vrăjmaşii lui au parte de bine,căci Domnul l-a făcut să sufere    din cauza mulţimii nelegiuirilor sale.Copiii lui au mers în exil,    captivi înaintea duşmanului.

⁶ S-a dus de la fiica Sionului    toată splendoarea ei!Prinţii săi au ajuns ca cerbii    care nu găsesc păşune,care fug, dar fără putere,    dinaintea urmăritorului.

⁷ În zilele necazului şi ale rătăcirii lui,    Ierusalimul îşi aduce amintede toate bogăţiile    pe care le-a avut în zilele de odinioară.Când poporul lui a căzut în mâna duşmanului,    nimeni nu i-a sărit în ajutor!Vrăjmaşii l-au privit şi au râs    pe seama prăbuşirii lui.

⁸ Cetatea Ierusalimului a păcătuit mult    şi de aceea a ajuns murdară.Toţi aceia care o cinsteau, acum o dispreţuiesc,    fiindcă i-au văzut goliciunea.Ea însuşi suspină    şi îşi întoarce faţa.

⁹ Necurăţia era pe rochia ei    şi nu s-a gândit la sfârşitul său.Căderea ei a fost de neînţeles    şi n-a fost nimeni s-o consoleze.„Priveşte-mi, Doamne, durerea,    căci vrăjmaşul a triumfat!”

¹⁰ Duşmanul a întins mâna    peste toate bogăţiile ei.Mai mult, ea a văzut neamurile    intrând în Lăcaş,când Tu le porunciseşi    să nu intre în adunarea Ta.

¹¹ Toţi cei din popor suspină,    căutând după mâncare.Ei şi-au dat bogăţiile pentru mâncare,    ca să-şi păstreze viaţa.Priveşte, Doamne, şi ia aminte    la cât sunt de dispreţuită!

¹² Nu înseamnă nimic pentru voi,    cei care treceţi pe lângă mine?Priviţi şi vedeţi    dacă există vreo durere asemenea durerii mele,cu care Domnul m-a făcut să sufăr    în ziua aprigei Lui mânii!

¹³ Din înălţimi a trimis un foc    care mi-a pătruns în oase.A întins o plasă sub picioarele mele    şi m-a răsturnat.M-a pustiit    şi m-a ostenit în tot timpul zilei.

¹⁴ Nelegiuirile mele au fost prinse într-un jug    şi împletite de mâna Sa.Ele apasă asupra gâtului meu,    frângându-mi puterea.Stăpânul m-a dat în mâinile duşmanilor,    fără ca eu să mă pot împotrivi.

¹⁵ Stăpânul i-a tratat cu dispreţ    pe toţi vitejii din mijlocul meu,El a chemat o armată împotriva mea,    ca să-mi zdrobească tinerii.Stăpânul a călcat-o ca în teasc    pe fiica fecioară a lui Iuda.

¹⁶ De aceea plâng,    iar ochii îmi sunt plini de lacrimi,căci Mângâietorul meu S-a îndepărtat de mine,    El, Care îmi înviora viaţa.Fiii mei sunt îngroziţi,    deoarece vrăjmaşul a învins.

¹⁷ Sionul îşi întinde mâinile rugător,    dar nu este nimeni să-l mângâie.Domnul a poruncit pentru Iacov    ca vecinii lui să-i fie duşmani,iar Ierusalimul a ajuns    ca ceva murdar printre ei.

¹⁸ Domnul este drept,    căci m-am răzvrătit împotriva Poruncii Lui.Ascultaţi-mă, vă rog, toate popoarele!    Priviţi la durerea mea!Fecioarele şi tinerii mei    au mers în captivitate.

¹⁹ Mi-am chemat aliaţii,    însă ei m-au trădat.Preoţii şi bătrânii mei    au pierit în cetate,căutând de mâncare    pentru a putea trăi.

²⁰ Priveşte, Doamne, cât sunt de nenorocit!    Măruntaiele-mi fierb,inima mi se zvârcoleşte înăuntrul meu,    căci am fost foarte răzvrătit!Afară, sabia m-a lăsat fără copii,    iar în casă, ea este precum moartea.

²¹ Oamenii m-au auzit suspinând,    dar nimeni nu m-a mângâiat.Toţi duşmanii mei au aflat de nenorocirea mea    şi s-au bucurat de ce ai făcut.Adu însă ziua pe care ai vestit-o    pentru ca şi ei să ajungă ca mine!

²² Fie ca toată răutatea lor să vină înaintea Ta    şi poartă-te cu eila fel cum te-ai purtat cu mine    din cauza tuturor nelegiuirilor mele,căci suspinele mele sunt multe,    iar inima-mi este sleită!

Mânia Domnului revărsată asupra lui Iuda

2 Cum a acoperit-o Stăpânul, cu norul mâniei Lui,    pe fiica Sionului!A aruncat măreţia lui Israel    din cer pe pământ.În ziua mâniei Lui nu Şi-a mai adus aminte    de aşternutul picioarelor Sale.

² Stăpânul a spulberat fără milă    toate locuinţele lui Iacov.În furia Lui, a dărâmat    fortăreţele fiicei lui Iuda;a aruncat la pământ, în ocară,    regatul şi pe conducătorii lui.

³ În mânia Lui aprigă, a retezat    întreaga putere a lui Israel.La apropierea duşmanului,    Şi-a retras dreapta de la el;El a ars în Iacov, ca o văpaie    ce mistuie totul în jurul ei.

⁴ Asemenea unui vrăjmaş, Şi-a încordat arcul    şi Şi-a pregătit dreapta;asemenea unui duşman, a distrus    tot ce era plăcut privirilor.Şi-a revărsat mânia ca un foc    peste cortul fiicei Sionului.

⁵ Stăpânul a ajuns asemenea unui vrăjmaş:    l-a spulberat pe Israel,i-a spulberat toate palatele    şi i-a distrus fortăreţele.S-au înmulţit bocetele şi vaietele    în mijlocul fiicei lui Iuda.

⁶ Şi-a devastat Locuinţa ca pe o grădină,    şi-a distrus locul Lui de întâlnire.Domnul a făcut să fie uitate în Sion    sărbătorile şi Sabatele.În indignarea Lui aprigă, i-a îndepărtat    pe rege şi pe preot.

⁷ Stăpânul Şi-a respins altarul,    Şi-a abandonat Lăcaşul.A dat în mâinile vrăjmaşului    zidurile palatelor lui.Ei au strigat în Casa Domnului    ca într-o zi de sărbătoare.

⁸ Domnul a hotărât să distrugă    zidul fiicei Sionului.El a întins o linie de măsurat    şi nu Şi-a retras mâna de la distrugere.El a făcut întăritura şi zidul să plângă,    astfel că ele suferă împreună.

⁹ Porţile ei au fost îngropate în pământ,    iar zăvoarele i-au fost rupte şi distruse.Regele şi conducătorii ei sunt exilaţi printre neamuri,    Legea nu mai este,iar profeţii ei nu mai primesc    nici o vedenie de la Domnul.

¹⁰ Bătrânii fiicei Sionului    stau pe pământ tăcuţi;şi-au presărat ţărână deasupra capului    şi s-au îmbrăcat cu saci.Fecioarele Ierusalimului    îşi pleacă capul în pământ.

¹¹ Ochii mei s-au sfârşit de atâta plâns,    iar măruntaiele-mi fierb;ficatul mi se varsă pe pământ,    deoarece fiica poporului meu este zdrobită;copiii şi cei alăptaţi    sunt leşinaţi pe străzile cetăţii.

¹² Ei zic către mamele lor:    „Unde este pâinea şi vinul?“şi cad leşinaţi, asemenea răniţilor,    pe drumurile cetăţii,dându-şi ultima suflare    la pieptul mamelor lor.

¹³ „Cum să te încurajez? Cu ce să te asemăn,    fiică a Ierusalimului?Cu ce să te compar şi cum să te alin,    fiică fecioară a Sionului?Căci rana ta este mare, este asemenea mării!    Cine te va putea vindeca?

¹⁴ Profeţii tăi au avut pentru tine viziuni    false şi amăgitoare;nu ţi-au scos la iveală păcatele,    ca să te scape astfel de captivitate.Ei ţi-au spus oracole    false şi înşelătoare.

¹⁵ Toţi trecătorii    bat din palme înaintea ta.Ei fluieră şi dau din cap    în faţa fiicei Ierusalimului, zicând:„Aceasta este cetatea care era numită    întruchiparea perfectă a frumuseţii        şi bucuria întregului pământ?!“

¹⁶ Toţi vrăjmaşii tăi    îşi deschid larg gura împotriva ta.Fluieră, scrâşnesc din dinţi    şi spun: „Am înghiţit-o!Da, aceasta e ziua pe care am aşteptat-o!    Am ajuns s-o vedem!“

¹⁷ Domnul a înfăptuit ceea ce plănuise;    Şi-a împlinit cuvântul        pe care îl poruncise încă din zilele din vechime.Te-a distrus fără milă,    a făcut din tine bucuria vrăjmaşilor tăi        şi a înălţat puterea duşmanilor tăi.

¹⁸ Strigă către Stăpânul,    o, zid al fiicei Sionului!Lasă lacrimile să curgă ca un râu    ziua şi noaptea!Nu-ţi oferi nici un răgaz!    Ochii tăi, fiică, să nu aibă odihnă!

¹⁹ Ridică-te! Plângi în noapte,    la începutul străjilor!Varsă-ţi inima, asemenea apei,    înaintea Stăpânului!Ridică-ţi mâinile spre El    pentru viaţa copiilor tăi,care sunt leşinaţi de foame    la capătul fiecărei străzi.

²⁰ Priveşte, Doamne, şi ia aminte!    Cui i-ai mai făcut Tu aşa ceva?Să-şi mănânce femeile rodul pântecului lor,    copiii pe care i-au dezmierdat?!Să fie ucişi preoţii şi profeţii    în Lăcaşul Stăpânului?!

²¹ Băieţii şi bătrânii    zac împreună, doborâţi la pământ, pe străzi;fecioarele şi tinerii mei    au căzut răpuşi de sabie.I-ai ucis în ziua mâniei Tale    şi i-ai înjunghiat fără milă.

²² Ai chemat teroarea peste mine,    din toate părţile, ca la o zi de sărbătoare!În ziua mâniei Domnului, nimeni n-a scăpat,    nici n-a supravieţuit!Pe cei îngrijiţi şi crescuţi de mine    i-a nimicit vrăjmaşul.

Plângerea lui Iuda. Mângâiere găsită în bunătăţile Domnului

3 Eu sunt bărbatul care a văzut suferinţa    sub nuiaua furiei Lui.² El m-a condus şi m-a făcut să merg    prin întuneric, nu prin lumină!³ Da, El Îşi întoarce mâna împotriva mea    toată ziua!

⁴ El mi-a îmbătrânit trupul şi pielea    şi mi-a zdrobit oasele.⁵ M-a asediat şi m-a înconjurat    cu otravă şi cu nenorocire.⁶ M-a făcut să locuiesc în întunecimi    asemenea celor morţi demult.

⁷ M-a înconjurat cu un zid, ca să nu pot scăpa,    şi m-a pus în lanţuri grele.⁸ Chiar şi atunci când strig şi plâng după ajutor,    El îmi respinge rugăciunea.⁹ Drumurile mi le-a blocat cu pietre cioplite    şi mi-a întortocheat cărările.

¹⁰ A fost pentru mine ca un urs care stă la pândă    şi ca un leu aflat într-un loc ascuns.¹¹ M-a abătut de la căile mele, m-a sfâşiat    şi m-a lăsat pustiit.¹² Şi-a încordat arcul    şi m-a făcut ţinta săgeţii Lui.

¹³ Mi-a străpuns inima    cu săgeţi din tolba Lui.¹⁴ Am ajuns de râsul tuturor celor din poporul meu.    Sunt batjocorit toată ziua în cântecele lor.¹⁵ M-a îndestulat cu ierburi amare    şi m-a săturat cu pelin.

¹⁶ Mi-a zdrobit dinţii cu pietriş    şi m-a culcat în cenuşă.¹⁷ Mi-a luat pacea    şi am uitat ce înseamnă fericirea.¹⁸ Am zis: „S-a dus puterea mea de viaţă    şi ceea ce nădăjduiam de la Domnul!“

¹⁹ Îmi amintesc de durerea şi de rătăcirea mea,    de amărăciune şi de pelin.²⁰ Sufletul meu îşi aduce aminte mereu de ele    şi se întristează în mine.²¹ Dar iată ce-mi vine în minte    şi ce mă face să mai nădăjduiesc:

²² „Îndurările Domnului nu s-au sfârşit,    mila Lui nu este la capăt.²³ Ele se înnoiesc în fiecare dimineaţă;    mare este credincioşia Ta!“²⁴ Am zis sufletului meu: „Domnul este moştenirea mea    şi de aceea voi nădăjdui în El!“

²⁵ Domnul este bun cu cel ce nădăjduieşte în El,    cu sufletul care-L caută.²⁶ Bine este să aştepţi în tăcere    izbăvirea Domnului.²⁷ Este bine ca omul să poarte un jug    în tinereţea lui.

²⁸ Să stea singur şi să tacă,fiindcă Domnul l-a aşezat pe gâtul lui;²⁹ să-şi umple gura cu ţărână –    s-ar putea să mai existe nădejde;³⁰ să-şi dea obrazul celui ce-l loveşte    şi să se sature de insulte!

³¹ Fiindcă Stăpânul nu respinge    pentru totdeauna.³² Ci, când mâhneşte pe cineva, se îndură iarăşi de el,    după bunătatea Lui cea mare.³³ Căci El nu necăjeşte,    nici nu întristează cu plăcere pe fiii oamenilor.

³⁴ Când sunt călcaţi în picioare    toţi prizonierii unei ţări,³⁵ când dreptatea umană este îndepărtată    înaintea Celui Preaînalt,³⁶ când un om este nedreptăţit în cauza lui,    nu vede, oare, Stăpânul?

³⁷ Cine poate spune ceva şi să se înfăptuiască,    dacă Stăpânul nu a poruncit?³⁸ Oare nu din gura Celui Preaînalt vine    şi nenorocirea, şi bunăstarea?³⁹ Atunci de ce murmură omul,    când este pedepsit pentru păcatele lui?