Eliberând captivii (1)
duminică, 21 aprilie
„Am auzit strigătele pe care le scoate [...] căci îi cunosc durerile.” (Exodul 3:7)
Timp de patru sute de ani, poporul Israel a fost înrobit de asupritorii egipteni care i-au exploatat și „le-au făcut viața amară” (Exodul 1:14). Poți înțelege sentimentul lor de neputință atunci când te gândești la propria ta viață, la domeniile în care te lupți pentru a te elibera de vechile obiceiuri. Fie că este vorba de mânie, mâncare, alcool, droguri, sex, bani sau relații abuzive, experimentăm un sentiment de neputință în lupta noastră. Iar încercările repetate de eliberare pot amplifica sentimentul de deznădejde care ne determină să renunțăm cu totul la a mai încerca. Dar israeliții au strigat către Dumnezeu, iar El a răspuns: „Am văzut asuprirea poporului Meu [...] și am auzit strigătele [...] căci îi cunosc durerile”.
Astăzi, Dumnezeu te vede, te aude și este preocupat de tine. El a spus: „M-am coborât ca să-l izbăvesc [...] să-l scot din țara aceasta și să-l duc într-o țară bună și întinsă [...] unde curge lapte și miere” (Exodul 3:8). Observă faptul că El „S-a coborât” pentru a-l izbăvi. Cum a făcut acest lucru? Eliberarea lor a necesitat moartea mielului pascal fără pată. După ce au aplicat sângele sacrificial al acestuia pe stâlpii ușilor lor, au gătit și au mâncat mielul în timp ce erau îmbrăcați în haine de călătorie, cu toiagul în mână, gata să lase în urmă captivitatea.
Astăzi, Dumnezeu vrea ca tu să te pregătești în rugăciune pentru călătoria ta spre libertate; nu prin propriile tale eforturi umane zadarnice, ci prin credința în sângele vărsat al lui Isus, Mielul lui Dumnezeu care ne ia păcatele. „Măturați aluatul cel vechi, ca să fiți o plămădeală nouă, cum și sunteți [...] căci Hristos, Paștele noastre, a fost jertfit” (1 Corinteni 5:7). Nu te bucuri?
