„Slujitori” pe viață
sâmbătă, 27 aprilie
„Pavel, slujitor al lui Cristos Isus, chemat să fie apostol [...]” (Romani 1:1, NTR)
În Biblie, cuvântul „slujitor” nu este doar un substantiv (care desemnează o persoană, un loc sau un lucru), ci și un verb (un cuvânt de acțiune). Este ceea ce faci, nu ceea ce pretinzi că ești. În Scriptură, cuvântul „slujitor” se referea uneori la un sclav de pe o galeră, legat cu lanțuri de vâsla unei nave romane. Zi și noapte, sclavii vâsleau sub lovituri și se așteptau să moară înlănțuiți de acea vâslă fie în luptă, fie în serviciul comercial. Ce imagine!
Pavel a scris: „Vă îndemn dar, fraților, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceți trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu” (Romani 12:1). Pavel nu avea nicio îndoială cu privire la ceea ce Dumnezeu l-a chemat să fie. Când s-a referit la el însuși ca la un „slujitor”, descria un sclav care și-a slujit stăpânul cu credință timp de șase ani. În al șaptelea an, legea lui Moise cerea ca sclavul să fie eliberat. Dar dacă atunci când era eliberat, acesta se întorcea și spunea: „Stăpâne, nu te slujesc pentru că trebuie; te slujesc pentru că vreau”, stăpânul său îl ducea în fața unui magistrat și îi găurea urechea, semn că îi aparținea pentru totdeauna (vezi Exodul 21:6). Uneori trebuie să ridici privirea și să spui: „Doamne, nu Te slujesc pentru că trebuie; Te slujesc pentru că Te iubesc. Străpunge-mi urechea. Marchează-mă ca fiind al Tău. Leagă-mă de Tine ca să nu pot aparține niciodată altcuiva”. Când te gândești la tot ce a făcut Isus pentru tine, ți se cere oare prea mult?
