Lasă judecata în seama judecătorului (2)
sâmbătă, 23 octombrie

„Cu ce judecată judecaţi, veţi fi judecaţi.” (Matei 7:2)

Dacă ești tu cel care judecă, nu uita acest principiu atemporal: primești ceea ce dai. Isus a spus: „Nu judecaţi [...] Căci cu ce judecată judecaţi, veţi fi judecaţi; și cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura” (versetele 1-2). Se numește legea reciprocității și îți garantează că vei primi înapoi ceea ce dai. Nu este o amenințare; este o lege imuabilă, la fel ca legea gravitației.

Tu spui: „Sunt sincer; doar spun lucrurilor pe nume. În plus, păcatul acelei persoane trebuie expus”. Nu este vorba despre sinceritatea ta sau despre păcatul altora; este vorba despre Cuvântul lui Dumnezeu, care interzice judecata. Se poate ca tu să ai dreptate, iar ceilalți să greșească, dar dacă îi judeci, încalci porunca din Scriptură. În plus, te pregătește să fii judecat. Întrebare: dar dacă cealaltă persoană deja s-a pocăit, și-a mărturisit păcatul și a primit iertarea lui Dumnezeu? Gândește-te la asta: cel mai cumplit mod de a judeca este să judeci păcatele pe care Dumnezeu deja le-a iertat și uitat (vezi Isaia 43:25).

Când îi judecăm pe ceilalți, privim într-o direcție greșită. Evităm lucrurile pe care nu vrem să le vedem –  propriile noastre neajunsuri. Isus a zis: „De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău și nu te uiţi cu băgare de seamă la bârna din ochiul tău?” (Matei 7:3). Oricare ar fi „paiul” lui, este treaba lui Dumnezeu – nu a ta. Treaba ta este „bârna” ta! Isus a mai spus și: „Binecuvântați sunt cei care arată milă față de ceilalți, pentru că Dumnezeu le va arăta mila Lui” (Matei 5:7, traducere după NCV). În loc să îi judeci pe ceilalți, începe să strângi în „contul milei tale”. Vei avea nevoie de el destul de curând.