Fii omul care încurajează!
vineri, 22 februarie

„Neliniştea din inima omului îl doboară, dar o vorbă bună îl înveseleşte.” (Proverbe 12:25)

Când Enrico a luat primele ore de canto la vârsta de zece ani, profesorul i-a spus: „Nu ai voce deloc!” Însă mama lui Enrico auzea ceva sublim în vocea fiului ei. Credea în ta­lentul lui. Și cu toate că erau foarte săraci, l-a îmbrățișat și i-a spus: „Băiatul meu, voi face orice sacrificiu va fi necesar pentru a plăti orele de canto.” Încrederea ei în el și încurajările ei constante au dat roade, băiatul devenind unul dintre cei mai iubiți și mai aclamați cântăreți ai tuturor timpurilor. Numele lui? Enrico Caruso. Când lumea încearcă să ne doboare, avem nevoie de oameni care să ne ridice, oameni care să ne recunoască talentele și să ne ajute să le valorificăm la maximum. Gândește-te la următoarele „porunci pentru părinți” scrise din perspectiva unui copil:

  1. Mâinile mele sunt mici; te rog să nu te aștepți la perfecțiune atunci când fac patul, desenez sau arunc mingea.
  2. Picioarele mele sunt scurte; încetinește, ca să pot ține pasul cu tine.
  3. Ochii mei nu au văzut lumea așa ca ai tăi; dă-mi voie să o explorez în siguranță și nu îmi impune restricții care nu sunt necesare.
  4. Treburile casei vor exista întotdeauna; eu sunt mic doar pentru o perioadă destul de scurtă. Fă-ți timp să-mi explici una și alta despre lumea aceasta minunată și fă-o din proprie inițiativă.
  5. Sentimentele mele sunt fragile; nu mă cicăli toată ziua. Tratează-mă așa cum ai vrea și tu să fii tratat.
  6. Sunt un dar special de la Dumnezeu; prețuiește-mă așa cum ar vrea Dumnezeu să mă prețuiești – socotindu-mă responsa­bil pentru faptele mele, oferindu-mi principii după care să mă ghidez și disciplinându-mă cu dragoste.

Azi, fii omul care încurajează!